„Escapada”, Lavinia Branişte

Chestia pozitivă la volumele de proză scurtă e că, şi dacă nu-ţi plac integral, tot găseşti ceva pe gustul tău. E cam imposibil să nu te ataşezi de nimic dintr-o adunătură de texte. Unul măcar şi tot îţi rămâne ceva în minte când ajungi la capăt. Astfel că, din cartea anterioară a Laviniei („Cinci minute pe zi”), n-o să pot uita vreodată textul „Zoo” (inclus de Marius Chivu în selecţia „Best of – proza scurtă a anilor 2000”), cu un vultur pleşuv care trebuie transportat la grădina zoologică din Brăila. Sigur, pe lângă acesta, mai sunt şi altele, că altfel nu eram atât de curios să văd ce a scos de data asta. Şi-n plus, am văzut-o la o ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură, acum vreo doi ani, şi mi-a plăcut mai ales prin atitudine.

“Cel mai bine e să nu ai alternativă, mi-a zis vară-mea înainte să plec. Să ştii că vii aici şi nu te mai întorci, că asta e şi gata. Dacă stai să te gândeşti că te-ai putea întoarce, când dai de greu o să te întorci, şi s-a ales praful. Trebuie să-ţi fie clar că nu te mai întorci.” (din proza “Juan”)

Am fost surprins să aflu că „Escapada” înseamnă tot proză scurtă, pentru că mi s-a părut ok pentru a trece la „next level”, dar nu-i nimic, că doar tot e curentul ăsta cu proza scurtă, de când cu Alice Munro.

„Escapada” e mai închegat faţă de „Cinci minute pe zi”, nu mai are aspectul acela de amalgam, „de toate pentru toţi”, şi chiar îmi pare că, prin originea comună a unor texte, ar fi putut să însemne un nucleu de roman: tipa de multinaţională, care munceşte până-i vine rău şi-şi calculează inclusiv mersul la toaletă sau minutele în care-şi mănâncă pacheţelul. Întreabă dacă nu cumva poate să muncească peste program, ca să-şi salveze întârzierea de-un sfert de oră de dimineaţă şi, implicit, bonul pe ziua respectivă. E o tânără activă, educată, oarecum introvertită, dornică de afirmare până la un anumit nivel de confort şi deschisă experienţelor noi (inclusiv sexuale). Personajul acesta, mutat de la o proză la alta, ar fi însemnat un centru puternic pentru un roman, dar asta e (probabil) cea mai mare problemă la acest volum, în cazul căruia numai să fii răuvoitor ai putea să-i cauţi punctele slabe. Lavinia m-a surprins (din nou, dar parcă mai accentuat) prin inteligenţa structurală a prozelor şi prin atenţia faţă de concreteţea frazelor. Mi-a plăcut că ştie să fie „fresh” şi că e amuzantă, autoironică, atentă la detalii şi chiar înduioşătoare. Cred că este unul dintre scriitorii români de azi care merită atenţie.

De asta, dacă aveţi timp şi dispoziţie, vă recomand s-o cunoaşteţi diseară, de la 19.00, la Librăria Bastilia. S-ar putea să aveţi o revelaţie. Sau, cum zice în proza „Începătorii” cu privire la un căţel, să vă subjuge emoţional.

 

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *