“Axa lupului” de Sylvain Tesson

Sursa foto: rue2provence.com
  •  
  •  
  •  
  •  
Editura Polirom, 2014, 224 de pagini, traducere de Sorina Dănăilă
Editura Polirom, 2014, 224 de pagini, traducere de Sorina Dănăilă

Când avea vreo 15 ani, Sylvain Tesson a dat peste cartea À marche forcée, scrisă de un ofiţer polonez, Słavomir Rawicz, şi publicată pentru prima dată în anii ’60, în care Rawicz, arestat de NKVD şi deportat în Siberia, povestea evadarea sa din gulag alături de şase camarazi. Traversarea în plină iarnă a taigalei Siberiei, stepelor Mongoliei, deşerturilor Gobi şi Tsaidam, a Tibetului şi lanţului himalayan, pentru a găsi salvarea în India, făcuse patru victime.

Tesson, născut în 1972, geograf, ziarist şi scriitor, a mers pe urmele evadaţilor, pe alocuri ca un soldat rănit, pentru a aduce un omagiu „tuturor călătorilor stepelor, tuturor înfometaţilor de orizonturi, tuturor pionierilor care defrişează spaţiul şi neobosiţilor care ştiu că a te opri înseamnă moarte. El a lămurit faptul că nu a încercat să aducă dovezi în sprijinul naraţiunii lui Rawicz, pusă la îndoială nu doar o singură dată, şi că a mers din Siberia în India (de la nord la sud, pe „axa lupului” în căutare de pradă), de cele mai multe ori pe jos – 6000 de kilometri by fair means, cum zice el, adică fără tren sau auto, pentru a-şi dovedi mai mult sieşi că evadarea respectivă ar fi fost posibilă aşa cum a povestit-o polonezul.

Nu ştiu cum este cartea lui Rawicz, dar a lui Tesson impresionează. Pe alocuri aproape neverosimilă, povestea călătoriei francezului are şansa nu doar a privirii unui turist experimentat, atent la detalii, ci şi a talentului de scriitor de care dă dovadă din plin Tesson. El compară deşertul chinezesc cu „o fiară moartă care-şi arată spinarea dezgolită”, iar un peisaj sumbru îl inspiră să scrie că „se întâmplă câteodată ca geografia să asude tristeţe”. De o rezistenţă fizică ieşită din comun (parcurge sute de kilometri cu un genunchi distrus), îşi înveleşte cârnaţii uscaţi în punguţe, pentru ca urşii să nu fie atraşi de miros, şi citeşte câteva poeme dintr-o antologie înainte de somnul scurt, pentru a-şi spăla creierul de rutina mersului. De altfel, pentru a ţine departe urşii, nu doar că-şi ţine legat de raniţă un clopoţel, ci şi recită versuri cu voce tare în timpul mersului, în acord cu spaţiul parcurs: „Péguy în stepă, Apollinaire la înălţime, Shakespeare în plină furtună”. Aş glumi puţin spunând că, pentru un context livresc perfect, i-ar mai fi trebuit o pisică sau un motan, dar ce să fi făcut cu aşa ceva prin toate mlaştinile şi deşerturile străbătute?

Un nebun frumos acest Tesson, căruia îi place melancolia drumului de unul singur: „Mă doare-n cot dacă mă fulgeră”; „Melancolia e o floare pe care o iubesc. E un sentiment desuet pe care locuitorii oraşelor moderne din Vest l-au dat în schimbul neliniştii”. Iubeşte libertatea de mişcare, pe care o vede ca pe un atu în comparaţie cu experienţa evadaţilor (mereu pe fugă şi cu teama de a fi prinşi), dar are şi momente în care singurătatea îl cam copleşeşte – „Simt strânsoarea imensităţii ca pe un laţ ce mă sugrumă”. Asemenea unui film bun, cartea sa este o predică despre valoarea vieţii trăite în libertate.

Sylvain Tesson, “Axa lupului”, Editura Polirom, 2014, 224 de pagini, traducere de Sorina Dănăilă. Sursa foto reprezentativă: Sursa foto: rue2provence.com

Cartea este disponibilă pe elefant.ro şi pe site-ul editurii Polirom.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *