“Sebastian, ceilalţi şi-un cîine” de Mihai Radu

Mai nou, când citesc o carte şi-mi place tare mult ceva, fac un semn micuţ în dreptul fragmentului respectiv, iar pe o coală albă de la sfârşit notez numărul paginii. Procedez aşa întrucât nu mi-a ieşit socoteala cu bileţele din acelea colorate, deşi am tot încercat. Mă simţeam ciudat în metrou scotocind după setul de bileţele ca să desprind unul. Şi-apoi, n-am cum să accept barbarisme de genul subliniatului de rânduri şi îndoitului de colţuri. În fine, ăsta era oricum un subiect adiacent, cu care nu vă plictisesc acum.

Cu privire la romanul lui Mihai Radu, unicul deocamdată (după ce a mai scos o carte în tandem cu Simona Tache – “Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut”), aşadar cu privire la “Sebastian, ceilalţi şi-un câine”, am remarcat, în primul rând, faptul că n-am mai notat niciun număr de pagină şi n-am mai pus niciun semn. Nu că n-aş fi fost tentat. Numeroase au fost situaţiile în care, la câte-o cugetare “marca” Sebastian sau Graţiela (care-i iubita lui, la un moment dat), mi-a venit să pun un semn, măcar unul mic, dar ceva mi-a spus nţţ, şezi cuminte, de parcă simţul critic al bloggerului din mine (paff, ce formulare!) ar fi fost căţelul Pip, al lui Sebastian. Am vrut să citesc romanul fără a mai scoate, ulterior, din context vreun citat mai acătării, tocmai ca să văd cu ce rămân, ce se decantează.

Cu ce-am rămas? Cu senzaţia că romanul are prea multe pagini faţă de ce propune. Ce avem? Un tip cam alcoolic, funcţionar la primărie, cu o pasiune pentru masturbare, urmărit de poliţie pentru o infracţiune legată de nişte dosare, un el cu mai multe defecte din astea, care l-ar face antipatic, dacă n-ar fi compensate de grija sa faţă de Pip, un căţel cu megaesofag, o boală – vedeţi pe google ce şi cum. Şi mai e pe-acolo Graţiela, pe care Sebastian o cunoaşte la o petrecere, iar despre Graţiela aflăm departe în conţinutul romanului că e nepoata primarului. Pam, pam!

Prea multe pagini am zis? Poate… Ăsta e romanul, aşa a ieşit, ce spun eu aici e doar o părere. Eu am simţit că Graţiela este un personaj cel puţin la fel de puternic ca Sebastian, de asta nu prea am înţeles titlul. Este Graţiela inclusă în “ceilalţi”-ul din titlu? De ce, din moment ce ea este caracterizată şi prin intermediul familiei ei, aşa cum se petrece şi cu Sebastian? În cazul amândurora, tarele comportamentale par a fi explicate şi prin prisma părinţilor celor doi, chiar a bunicilor, de unde concluzia că, deşi există liber arbitru, acesta nu acţionează în afara unor coordonate impuse şi moştenite. Posibil să greşesc, dar cred că atât Sebastian cât şi Graţiela ar fi putut să susţină singuri câte un roman, mai ales că vieţile lor de aici nu se suprapun atât de tare încât să justifice materia comună a unei singure cărţi. Aşa mi s-a părut mie.

N-aş zice că romanul lui Mihai Radu mi-a displăcut, deşi am remarcat deja câteva aspecte nesatisfăcătoare. E genul de proză care te prinde greu, dar când te prinde, te ţine (critică literară, ce mai!). După vreo 20-30 de pagini, mi-a venit să las baltă lectura, pentru c-aveam de-a face cu o scriitură prea monotonă, pe alocuri descriptivă în exces, care mă cam plictisea. Treptat, însă, m-au atras gândurile lui Sebastian, care devine simpatic, în ciuda problemelor sale cu alcoolul şi-a faptului că se masturbează până şi-n toaleta de la primărie, cu mintea la nu ştiu ce salariată (what?). Şi cred că m-a mai atras relaţia dintre nişte tineri de astăzi, care astăzi chiar înseamnă astăzi, şi prezentul în care locuiesc. Asta, o dată. Apoi, felul în care ei se raportează la trecut, mai ales că au rude nostalgice după comunism sau profitori ai regimului aparent haotic de după 89.

Pe de altă parte, tare mult mi-a plăcut să recunosc în spaţiul livresc străzi familiare din zona Ghencea – Drumul Taberei. Era ca şi cum aş fi citit poveştile unor oameni cu care mă pot întâlni dimineaţa, în staţie. Cu Sebastian, în nicun caz, că el la ora aia e matol. 🙂

Şi, ca să nu uit, o idee foarte frumoasă mi s-a părut cea cu “interogatoriul” de la poliţie. Sebastian, urmărit în cazul amintitei infracţiuni, este pus să scrie o declaraţie, iar el, scriitor în devenire (Să trec asta tot la defecte? Sau e calitate?), compune de nu se mai opreşte şi le face poliţiştilor un soi de microroman. Pentru “echilibru”, cam neintegrate fragmentele intitulate “Supereroul” (1 şi 2). Nu le-am înţeles rostul şi locul.

Altfel, ca să închei pozitiv, “Sebastian, ceilalţi şi-un câine” m-a convins să citesc şi următorul roman de Mihai Radu. Sunt sigur că va mai fi cel puţin unul.

Citeşte şi:

6 thoughts on ““Sebastian, ceilalţi şi-un cîine” de Mihai Radu”

  • Zilele astea il citeste si nevasta’mea. Pe mine nu ma atrage. Literatura de consum dupa parerea mea. Nu stiu de ce citesti asa ceva, atata timp cat n-ai citit Mo Yan sau J.M. Coetzee. Ai asa mult timp la dispozitie de iei la rand toti autorii romani contemporani? Nu te pasioneaza literatura mare?

  • Poate că am nevoie de repere şi de la noi. Poate că sunt prea curios ca să nu încerc. Poate că îmi place. Altfel, astea cu de ce nu l-ai citit pe nu ştiu care, că e mare şi valoros, nu mă conving. Fiecare citeşte ce, când şi cum vrea. În plus, există un timp pentru orice. Şi dacă nu-l apuc pe Mo Yan în viaţa asta, crezi că mă ceartă cineva dincolo că l-am ales în schimb pe Mihai Radu?

  • Dincolo nu te mai cearta nimeni. Dar te cert eu acum. E ca si cum ai spune ca te uiti la “Romanii au talent” in detrimentul Telenciclopediei, pentru ca vrei repere :p

    • E dreptul tău să cerţi pe cine vrei, aşa cum e dreptul meu să spun că Alice Munro este o scriitoare genială. Ştiu că nu suntem de aceeaşi părere, dar folosesc exemplul ăsta ca să-ţi spun că nu semănăm. Am avut surprize extraordinare de la scriitorii români şi n-am niciun motiv să-i evit, chiar dacă preferinţele mele de lectură mă obligă să nu citesc atât de des pe cât poate mi-aş dori autorii “universali”, consacraţi. Comparaţia ta e deplasată.

  • E mai interesant cand oamenii au opinii diferite. Unii se cearta pe femei, pe bani….noi ne certam pe carti, autori, literatura 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *