“Dieta câştigătoare”, Novak Djokovic

  •  
  •  
  •  
  •  

„Trebuie să ne schimbăm rutina alimentară. Aceste schimbări nu sunt greu de făcut. Iar rezultatele sunt incredibile.”

De trei zile, n-am mai mâncat pâine. Nu ţin post, dar mi-e teamă. După ce am citit cartea lui Djokovic, cu dieta lui câştigătoare, nu mai pot fi indiferent la ce mănânc sau beau. Parcă am o jenă şi când îmi savurez cafeaua, dar în cazul ăsta îmi spun că una pe zi nu strică.

Părinţii lui Novak aveau o pizzerie, drept pentru care pizza era unul dintre felurile sale de mâncare preferate. Pe la şase ani s-a apucat de tenis şi a avut marea şansă de a o întâlni pe Jelena Gencic, care avea să-i fie mai mult decât o simplă antrenoare. Astfel că, deşi tenisul era un sport străin de familia sa, a ajuns să joace la cel mai înalt nivel. În ianuarie 2010, era chiar pe locul 3 în clasamentul ATP, când a jucat un sfert de finală la Australian Open, împotriva lui Jo-Wilfried Tsonga. Francezul, locul 10 ATP la acea vreme, îl impresiona pe Novak prin fizicul său extraordinar, asemănător lui Muhammad Ali, şi cu serviciul care atingea deseori 225 de kilometri pe oră. Totuşi, cum îl mai învinsese, Novak a găsit resurse să se impună în prima parte a meciului. Numai că, la un moment dat, cum de altfel i se mai întâmplase, lui Novak parcă i s-a pus un nod în gât. El zice că nu mai putea să respire, că simţea o tensiune în piept şi că racheta devenise brusc mult mai grea. A pierdut meciul, dar a avut o mare şansă. Îl urmărise la televizor un nutriţionist de origine sârbă, Igor Cetojevic, care şi-a dat seama imediat de problemă. Novak nu mânca bine. Ei, şi de aici „nebunia”.

Novak a renunţat la multe, dar în primul rând la produsele pe bază de grâu (din cauza glutenului, care cică se umflă în stomac şi „lipeşte” mâncarea împiedicând digestia), la zahăr şi lapte. De fapt, nu la orice tip de zahăr şi nu la orice tip de lapte, dar a găsit înlocuitori sănătoşi.

Ce să zic? Cartea asta e nebunie curată. Dacă o citeşti cu implicare, rişti să păţeşti ca mine: nu mai cumperi nici măcar covrigi, că-s din făină de grâu cu gluten. Te gândeşti la fiecare îmbucătură, că se umflă ceva în tine, ceva aidoma cancerului şi că stomacul tău e un fel de groapă de gunoi. Sau eşti la coadă la Mega şi-l vezi pe unul că-şi cumpără salam şi-o cola la 2 litri şi ţi se face milă de el. Teribil e că Djokovici ţi le explică pe îndelete şi-ţi vrea binele. În plus, n-are niciun interes, aşa cum au producătorii de medicamente sau agricultorii sau mai ştiu ce alţi industriaşi hotărâţi să producă mult şi repede ca să-şi mai cumpere un iaht din banii tăi. (vezi articolul lui Cezar Paul Bădescu, din „Adevărul” – „Ne omoară cu bună ştiinţă”).

Novak îţi spune ce mănâncă şi-ţi dă şi reţete ca să-ţi pregăteşti singur mesele. Îţi propune să aderi la programul lui două săptămâni. Atât, două săptămâni. Adică să nu mai mănânci pâine în intervalul ăsta şi să vezi ce se întâmplă, cum te simţi. El garantează că, deşi vei slăbi, te vei simţi mai bine, mai plin de energie.

„Am o dietă foarte simplă: legume, fasole, carne albă, peşte şi fructe. Majoritatea acestor alimente sunt naturale şi nu sunt procesate.”

Cartea lui e total diferită de biografiile altor jucători de tenis, pentru că nu este o poveste în sine, ci se apropie mai degrabă de un volum de reţete culinare. Însă este atât de importantă încât s-ar putea să xeroxezi anumite capitole şi să le păstrezi pe frigider. Încă n-am făcut asta, dar cine ştie?

Deja, pe lângă excluderea pâinii, am început să beau un pahar de apă dimineaţa, pe stomacul gol. Explică Novak de ce. Am cam neglijat să iau câte două linguriţe de miere, dar sigur o să introduc asta în programul meu zilnic. Şi o să mă gândesc mai serios la ce e bine să mănânc în prima parte a zilei şi, respectiv, ce e bun seara. La care-i rolul carbohidraţilor şi, respectiv, cel al proteinelor. Le zice Novak atât de natural încât n-ai cum să nu-l crezi. Cel puţin lui i-a folosit. Deşi e cam „skinny”, debordează de energie şi de optimism, deci asta e calea.

„Atunci când mă aşez la masă să mănânc, nu mă uit la televizor. Nu-mi verific mailurile, nu trimit sms-uri, nu vorbesc la telefon şi nici nu mă angajez în conversaţii dificile. Atunci când iau o îmbucătură, obişnuiesc să pun furculiţa înapoi pe farfurie şi să mă concentrez pe mestecat. Pe măsură ce mestec mâncarea, procesul de digestie deja începe. Enzimele din salivă se amestecă cu îmbucătura de mâncare, aşa încât, atunci când ajunge în stomacul meu, e deja o bucată de „informaţie” bine conturată.”

De aia ziceam că e curată nebunie cartea asta. Ajungi să te gândeşti la ce bagi în gură ca la o informaţie pe care i-o dai corpului tău. Totul e logic, dar nu cred că ai văzut lucrurile chiar aşa până acum. Iar Novak îţi explică mai multe, inclusiv care-i treaba cu cola şi cu zahărul din ea, precum şi cu pofta de ceva dulce:

„După ce am câştigat acel meci, am zăbovit puţin în vestiarul meu de la Melbourne. Îmi doream un singur lucru: să mănânc nişte ciocolată. Nu mai făcusem asta din vara anului 2010. Miljan mi-a adus o tabletă de ciocolată. Am rupt din ea un pătrăţel – doar un pătrăţel micuţ – l-am băgat în gură şi am aşteptat să se topească sub limbă. Şi asta a fost tot ce mi-am permis.

De astfel de lucruri e nevoie pentru a ajunge numărul unu.

Sportul e numai un pretext. Viaţa alimentară pe care o recomandă Novak e bună pentru oricine şi, din cauza limitelor sale, pentru că unele alimente recomandate sunt mai greu de găsit sau imposibil de procurat din cauza preţului, poate fi ajustată ca să-ţi dea măcar senzaţia că îi dai corpului tău ceva sănătos. Încă o dată: Novak se dă pe sine drept exemplu şi garantează că te vei simţi mai bine. De ce să nu încerci?

Novak Djokovic, "Dieta câştigătoare", Editura Publica, 2014, 236 de pagini
Novak Djokovic, “Dieta câştigătoare”, Editura Publica, 2014, 236 de pagini

Citeşte şi:

0 comentarii la „“Dieta câştigătoare”, Novak Djokovic”

  1. cred ca o astfel de carte te pune pe ganduri. eu nu afirm ca ceea ce spune el e bine sau rau, dar fara paine dimineata mi-ar veni foarte greu. adica, ce-as putea manaca fara paine, si aici exclud varanta iaurt cu cereale? in plus, am 2 copii care trebuie sa manance si sa reziste la scoala, ce-as putea sa le dau lor? as vrea sa stiu cum mi-ar raspunde N.D. la aceste intrebari si sa tina cont ca nu avem aceleasi resurse financiare.

    1. Djokovici îţi răspunde în carte 🙂 Există variante, crede-mă. Şi, în privinţa pâinii, el vorbeşte numai de cea cu fâină de grâu (implicit, gluten).

  2. Am in wishlist de ceva timp cartea asta 🙂 Daca Djokovic, cu aceasta dieta, face fata unor antrenamente extenuante e “musai ” de citit cartea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *