“Bucuraţi-vă de viaţă!” de Yan Lianke

“Bucuraţi-vă de viaţă!” de Yan Lianke

Un Garcia Marquez pus pe șotii în mijlocul unei micuțe comunități din China. Cam ăsta mi-a părut a fi Yan Lianke, un autor despre care nu ştiam nimic înainte de a afla că a câştigat Premiul „Franz Kafka” 2014. Aveam să aflu că ar fi un scriitor cenzurat (motiv pentru care mă gândesc tot mai serios la relaţia dintre marketing şi cenzură; cât îţi cresc vânzările dacă se ştie că eşti sau ai fost cenzurat?) şi că ar fi scris iniţial texte propagandistice pentru Armata de Eliberare, poziţie din care ar fi fost eliberat din cauza sarcasmului său. De care dă dovadă din plin în această nebunie de roman, „Bucuraţi-vă de viaţă!”, o adevărată epopee întinsă pe aproape 500 de pagini, despre o felie fantastică din China.

Se zice că într-un sat, Shouhuo, al cărui nume s-ar traduce tocmai prin titlul acestui roman, a nins în plină vară. Un fenomen nu tocmai rarisim, numai că de data asta ninsoarea a afectat foarte puternic pământul şi populaţia din Shouhuo. Cumva, ceva trebuia găsit pentru a salva comunitatea, care, atenţie, e formată numai din năpăstuiţi, orbi, ologi, surzi sau muţi. O insuliţă a milei, aţi crede, însă acolo, pe acea bucăţică din pământul Chinei colectivizate, a Chinei comuniste, se trăieşte mai liber şi mai fără de griji faţă de orice altă parte a ţării. Oamenii, aşa cum sunt, nu-şi fac probleme. Trăiesc din pământul lor şi din lipsa lor de stres, într-o huzureală care ar fi invidiată dacă ar fi cunoscută. Numai că Shouhuo nu apare pe nicio hartă. Satul acesta nu ţine de nicio administraţie. Este independent, un teritoriu al nimănui într-o pată mare de cerneală roşie.

Ei bine, cum a căzut zăpada şi cum recolta pare a fi compromisă, dar mai ales cum prefectul ce-şi arogă şefia satului Shouhuo încearcă să identifice o soluţie de ieşire din aparenta criză, apare şi alternativa fantastică pentru micuţa comunitate de paralitici. Lângă sat, se va face un parc de distracţii având ca punct de atracţie un mausoleu, în care va fi adus trupul lui Lenin. Prefectul îşi imaginează că lumea se va îmbulzi într-un adevărat pelerinaj către acel mausoleu, că va cumpăra bilete peste bilete, din care comunitatea din Shouhuo va cunoaşte o înflorire fără precedent. Iar pentru a reuşi să cumpere trupul lui Lenin, acelaşi prefect organizează o trupă de saltimbanci, pentru un spectacol cu care se va plimba prin toată China.

Aproape fiecare sătean din Shouhuo este înzestrat cu o capacitate extraordinară, prin care poate uimi. Sunt personaje fantastice, la graniţa cu realismul magic, pe care prefectul se bizuie pentru a schimba destinul comunităţii şi, nu în ultimul rând, al său:

„Uite, eu, prefectul de acum, nu ştiu cum să procedez, nu ştiu decât că o să cumpăr trupul lui Lenin, că o să creez parcul natural Lenin, că banii vor fi cu nemiluita, ştiu asta aşa cum ştiu că atunci când vine toamna frunzele de pe jos nu pot fi niciodată măturate de tot, şi vreau să vă îngrijoraţi pentru faptul că banii vor fi cu nemiluita, şi atunci, având aşa de mulţi bani, mâncarea nu va mai avea niciun gust, nu veţi putea dormi. O să vă duceţi unii pe la alţii întrebându-vă ce să faceţi, pe ce să cheltuiţi aşa de mulţi bani”.

Biletele se vând, banii se strâng, se fac destui pentru a cumpăra trupul lui Lenin din URSS, însă ceva se petrece şi planul nu decurge aşa cum şi-a imaginat prefectul, care îşi şi vedea portretul lângă cel al lui Mao Zedong. Deşi mausoleul se construieşte, iar trupa de actori fără mâini, fără picioare, orbi, muţi sau surzi din Shuohuo are succes, autorităţile chineze îşi păstrează propria opinie cu privire la aducerea în ţară a lui Lenin.

Yan Lianke a reuşit un mare roman despre fericire. O ironie anticomunistă, în care bucuria deplină se petrece atunci când trăieşti departe de orice legătură care te constrânge. Parabola, plină de umor, de realism magic şi de săgeţi aruncate spre orice sistem opresiv, este încântătoare. Iar dincolo de mesaj stă o galerie de personaje extraordinare, în frunte cu un lider informal-femeie, Mao Zhi, care, la 70 de ani (sau 71, dar ce contează?), are un impact mai mare asupra comunităţii din Shouhuo faţă de orice autoritate legitimă. La fel, n-ai cum să neglijezi nici structura originală a romanului, pe capitole numerotate cu numere impare (sunt mai serioase, zice Lianke) şi cu explicaţii servite inteligent la final de parte şi nu în subsol.

Pe Strada Ficţiunii, colecţie a Editurii ALLFA, Yan Lianke se bucură de viaţă. Este autorul unuia dintre cele mai bune romane de pe această stradă imaginară, un roman care vă va distra, dar vă va şi ajuta să priviţi comunismul aşa cum, poate, nu aţi făcut-o până acum.

Yan Lianke, “Bucuraţi-vă de viaţă”, Editura ALLFA, 2013, 496 de pagini, traducere din chineză: Roxana Rîbu

Carte disponibilă pe elefant.ro şi pe libris.ro. Sursa foto reprezentativă: filme-carti.ro.

Citeşte şi:

2 thoughts on ““Bucuraţi-vă de viaţă!” de Yan Lianke”

  • Sper ca este sincera aceasta cronica a ta si nu doar o reclama pentru Editura Allfa. Nu de alta, dar am cumparat si eu cartea, vazand ca nu am castigat-o la concursul propus de tine de acum ceva vreme. Anul asta sper sa o incep si sper sa nu fiu dezamagit. Oare imi va placea mai mult ca Mo Yan? Ar fi o mare surpriza sa se intample asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *