“Inside Out. O istorie personală a Pink Floyd”, Nick Mason

  •  
  •  
  •  
  •  

pink-floyd* Text scris de Nicu Beşteliu (vezi şi pagina “muzicaliceşti” a blogului)

O carte savuroasă și efervescentă precum o cupă de șampanie de calitate, și străbătută, cap-coadă, de un umor fin dar nebănuit la taciturnul Nick. Mai mult, reprezintă, vă asigur, un moment de revelație cu privire la viața celor care, de-a lungul anilor, au reprezentat ceea ce cunoaștem drept Pink Floyd, dar oferă, în aceeași măsură, şi un adevărat spațiu de relaxare în atmosfera culturală a Regatului Unit, la finele anilor ’60.

Deocamdată – pentru că voi mai povesti despre cartea asta – vă ofer doar câteva detalii despre începuturile istoriei Pink Floyd, un citat şi o invitaţie la un fragment muzical.

Astfel, fie că s-a numit, pe rând, Sigma 6, The Meggadeaths, The Screaming Abdabs, The Abdabs sau T-Set, un lucru este cert și anume că primele apariții ale noii formații nu reușesc să depășească nivelul cluburilor studențești.

Și, cum succesul tindea asimptotic către zero (atenție, trebuie să ținem seama că discutăm de anul 1965), Roger și-a dat seama că se impuneau câteva schimbări în componența trupei și, eventual, o nouă abordare muzicală. Probleme care îl determină pe acesta, fără îndoială creierul formației la acea vreme, să apeleze la un mai vechi prieten al său, student ca și el la Colegiul Universitar Cambridge, dar la secția Arte Plastice – Roger “Syd” Barett.

Mare iubitor al blues-ului, acesta din urmă propune un nou nume formației în care doar ce fusese cooptat și, avându-i în vedere pe doi dintre blues-manii săi favoriți, Pink Anderson și Floyd Council, ia de la fiecare prenumele și… se naște un nume sinonim cu legenda muzicii rock din toate timpurile: PINK FLOYD.

Cred cu tărie că mulți dintre cei care iubesc muzica de calitate au fost și au rămas obsedați de anumite fenomene care s-au succedat în prolificii ani (din punct de vedere cultural) ’60–’70. Unul dintre aceste fenomene poartă numele straniu de PINK FLOYD.

„Roger Waters a catadicsit să-mi vorbească abia după vreo șase luni în care studiaserăm la același colegiu. Într-o după-amiază, pe când încercam să fac abstracție de murmurul celor 40 de colegi ai mei, studenți la Arhitectură, și să mă pot concentra asupra desenului tehnic din față, pe planșeta mea de desen a căzut umbra lungă, distinctă, a lui Roger. Deși până atunci îmi ignorase voit existența, în cele din urmă Roger recunoscuse în mine un spirit înrudit muzical, prizonier în corpul unui arhitect în devenire…. Nu, nu, nu! Hai să încerc să inventez cât mai puțin. Singurul motiv pentru care Roger s-a deranjat să mă caute a fost fiindcă voia să-i împrumut mașina… Un Austin Seven Chummy, model 1930, pe care-l cumpărasem cu 20 de lire…Viteza de croazieră a Austin-ului era atât de mică încât, odată, doar de rușine l-am dus pe un tip care făcea autostopul, pentru că mergeam așa de încet încât a crezut că, de fapt, oprisem ca să îl iau pe el. I-am spus atunci lui Roger că mașina era pe butuci, ceea ce nu era chiar adevărat. Ceva din mine nu prea voia să împrumut mașina altcuiva, dar cred că și Roger mi s-a părut cam amenințător. Pe urmă, când m-a văzut conducând Austin-ul, a avut o primă dovadă a înclinației mele naturale de a trăi în acel spațiu mental al no man’s land dintre duplicitate și diplomație… De altfel, cu puțin timp în urmă, Roger îl acostase pe Rick Wright, care era și el în clasă cu noi, și îi ceruse o țigară, cerere pe care Rick a refuzat-o fără drept de apel. A fost un prim semn al legendarei generozități a lui Rick. Aceste prime contacte sociale banale – în primăvara lui 1963 – conțineau germenii relațiilor de care ne vom bucura și pe care le vom îndura de-a lungul anilor ce aveau să vină – sub titulatura PINK FLOYD” .

Editura: Publica

Anul apariţiei: 2013

Nr. pagini: 366

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *