„Cinci plimbări prin cartier”, Gonçalo M. Tavares

  •  
  •  
  •  
  •  
Editura: ALLFA;  Anul apariției: 2014; Nr. pagini: 243; Traducere: Corina Nuțu
Editura: ALLFA; Anul apariției: 2014; Nr. pagini: 243; Traducere: Corina Nuțu

La portughezi, când unul primește un premiu literar, poți spune că este cineva, că premiul acela desemnează o valoare. Cel puțin așa stau lucrurile cu Premiul José Saramago, despre care înțeleg că i-a fost acordat și stimabilului Gonçalo M. Tavares, pentru „Jerusalém”, un alt demn deținător fiind José Luis Peixoto (“Nicio privire” şi “Cimitirul de piane”, ambele publicate la noi de Polirom; dacă mai ştiţi vreo carte de Peixoto la noi, vă rog, spuneţi). LuciaT, dacă îmi amintesc bine, a scris mai demult despre acest fabulos „Jerusalém”, la care încă nu am ajuns, însă acum, că am remarcat şi premiul ce-i stă ca o insignă strălucitoare-n pieptu-i de aramă literară, n-aveam cum să scap prilejul de a-l citi pe Tavares în forma în care l-a publicat Editura ALLFA, în colecția Strada Ficţiunii, cu un prim volum de „plimbări prin cartier”. Mai urmează unul, aşa că rămân pe strada asta 🙂

Ei, dar ce-i cu plimbările? Cinci la număr, ele corespund întâlnirilor cu cinci locuitori mai mult sau mai puţin fictivi ai unui cartier la fel de ficţional ca şi personajele care-l populează. Practic, pe aproape 250 de pagini, Tavares povesteşte interacţiunea unor oameni deosebiţi cu domenii care le-au marcat existenţa: îl avem de domnul Valery în relaţie cu logica, pe domnul Henri, cu enciclopedia, pe domnul Brecht, în raport cu succesul, pe domnul Calvino îl surprindem la plimbare, iar domnul Walser este eroul unei poveşti drăguţe despre izolare, în care pădurea joacă un rol important.

Greu de zis de care personaj m-am apropiat cel mai bine. Fiecare este simpatic în felul lui, fiecare denotă o genialitate şi un raport cu lumea care îl fac deosebit, aşa că a-i compara pe cei cinci pare chiar lipsit de rost. Iar când m-am gândit cum e cel mai bine să vă povestesc despre carte, mi-am dat seama că n-ar strica să vă spun că stilul lui Tavares din cartea asta mi-a amintit de „Micul prinţ”, celebrul „Mic prinţ”, dar şi de „Pescăruşul Jonathan Livingstone”. Sunt chestioare deştepte, la care stai şi te gândeşti, şi pe care îţi vine să ţi le notezi sau să le dai share pe reţelele de socializare, ca să pari deştept că uite ce lucruri măreţe citeşti.

M-a atras îndeosebi mesajul de dincolo de prozele ultrascurte ale „plimbărilor prin cartier”. Dar haideţi să vă dau măcar două exemple. Să alegem (la întâmplare 🙂 ) textul „Înţelepţii”, din calupul dedicat domnului Brecht:

„O găină descoperi, în sfârşit, modul de a rezolva principalele probleme ale oraşului oamenilor. Le prezentă teoria sa celor mai mari înţelepţi şi nu încăpea îndoială: ea descoperise secretul pentru ca toată lumea să poată trăi liniştit şi bine.

După ce o ascultară cu atenţie, cei şapte înţelepţi ai oraşului cerură o oră pentru a reflecta asupra consecinţelor descoperirii găinii, în timp ce aceasta aştepta într-o sală separată, nerăbdătoare să audă părerea acelor oameni iluştri.

În timpul şedinţei, cei şapte înţelepţi hotărâră în unanimitate ca, înainte de a fi prea târziu, să mănânce găina.”

Mi-a plăcut teribil acest „înainte de a fi prea târziu” 🙂 Şi, cum domnul Brecht are o pasiune pentru găini, am mai ales un textuleţ despre galinacee. Se cheamă „Pericolul culturii” (titlu excelent!):

„O găină gândea atât de mult și era atât de cultă încât suferi un blocaj interior, încetând să mai facă ouă. Fu ucisă a doua zi.”

Cum trăim în epoca „likeului” şi al celor care având mulţi prieteni pe Facebook au impresia că sunt mai puternici sau mai iubiţi sau mai speciali, iată citire de la domnul Henri („Teoria”):

„Domnul Henri spuse: Telefonul a fost inventat pentru ca oamenii să poată vorbi când sunt departe unii de alţii.

…Telefonul a fost inventat pentru a îndepărta oamenii unii de alţii.

…Este exact ca avionul.

…Avionul a fost inventat pentru ca oamenii să trăiască departe unii de alţii.

…Dacă n-ar exista avioane şi telefoane, oamenii ar trăi toţi laolaltă.

…Asta e o teorie, dar gândiţi-vă bine la teorie.

…Ce trebuie să facem e să ne gândim atunci când nu se aşteaptă nimeni.

…Aşa îi surprindem.”

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *