FILB 7.1

poză 2Da, a început FILB-ul, ediţia a şaptea (Doamne, când au trecut anii?, zice unul care a fost prezent la toate ediţiile). Pentru cine nu ştie de la ce vine FILB, ruşinică! FILB egal Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti. Aşadar, acelaşi Club al Ţăranului, aceiaşi Oana Boca, Bogdan-Alexandru Stănescu, Vasile Ernu şi Ioana Gruenwald (mulţumiri tuturor pentru eforturi, nu ştiu cât de uriaşe, dar festivalul e o chestie care provoacă dependenţă) şi cam aceiaşi oameni la mese, ba cu câte-o bere, ba cu câte-o ţigară, ceva care să te facă să uiţi că afară bate vântul de parcă ar defila de ziua lor naţională regimente de vrăjitoare pe mături.

Ei, şi cum spuneam, prima seară: cu un italian, Andrea Bajani (născut în 75, la Roma), cunoscut şi la noi pentru „Se consideri le colpe” (tradus la Humanitas, 2011), cu un maltez, Immanuel Mifsud, căruia tocmai ce i s-a publicat la Polirom „În numele tatălui (şi al Fiului)”, şi cu ai noştri, Mihai Radu (de la Caţavencii şi de la „Sebastian, ceilalţi şi-un câine”, prezentată de mine – aici) şi M. Duţescu, unde M punct vine tot de la Mihai, după cum am aflat de la moderatoarea Luminiţa Corneanu (despre cartea lui Duţescu, de profesie arhitect, „Uranus Park” – aici).

O seară bună, aş zice, care-ar fi putut urca şi mai sus, dacă ar fi fost un public mai numeros şi mai dezgheţat. Au părut toţi un pic cam obosiţi, ca după o zi de serviciu plină sau după un drum cu peripeţii. În fine, ce-au zis:

Italianul:

A venit în România pentru prima dată în 2006 şi a coordonat o carte despre români / crede că scriitorii nu sunt niciodată satisfăcuţi de cum le sunt comentate cărţile/ toţi vor să li se confirme stereotipiile, chiar şi cele sociale (nu mă puneţi să explic, că m-aş descurca şi mai puţin decât a făcut-o italianul, care s-a tot învârtit prin engleză până când cred că nici el n-a mai ştiut ce voia să spună)/ ei, dar a spus şi ceva deştept: aici, în Bucureşti, poţi vedea contradicţii asa cum nu vezi în altă parte din Europa.

Fragmentul pe care l-a citit, din „Toate promisiunile” (Ogni promessa, Einaudi, 2010), a fost bun; aş vrea să-i citesc romanul ăsta în română.

Maltezul:

Multe lucruri interesante în legătură cu Malta, o ţară în care între 71 si 87 a fost guvernare socialistă şi care, după cum a zis maltezul, era sfătuită să privească spre est, „că de-acolo răsare soarele” / concomitent, politicii i se opunea biserica catolică / cică ar fi fost o grevă a doctorilor din Malta prin 77, drept pentru care guvernul a adus doctori din alte ţări / divorţurile au fost legalizate în Malta abia în 2011! / copiii sunt cei mai duri critici pe care îi pot avea scriitorii / a scris cartea apărută recent la Polirom imediat după moartea tatălui său / când scrii proză la persoana a II-a, îţi iese şi foarte multă poezie.

Caţavencul:

Am oroare de modul în care ne facem de căcat singuri / Îmi place mai mult Bucureştiul periferic / De fapt, îmi place cu totul Bucureştiul, ai impresia că aici se construiesc mereu ruine noi / Avem un oraş care trăieşte, cu de toate, ca o şaorrma bună.

Arhitectul:

Bucureştiul a ratat şansa unei dezvoltări coerente / Cu toate astea, la noi se construieşte una dintre cele mai bune arhitecturi din Europa (după Slovenia, cum am înţeles şi din romanul arhitectului) / ne bucurăm cu ce avem.

Cum ar veni, ne bucurăm de FILB. Că asta avem acum, până sâmbătă. Cu seri care pot fi mai palpitante faţă de prima, cu moderatori care cerşesc mai puţin întrebările şi cu un public mai activ. Şi cu scriitori mai buni de pus pe prima pagină. Aseară, parcă numai maltezul a fost ceva în sensul ăsta. Şi un pic caţavencul.

Programul integral FILB 7 – aici.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *