FILB 7.3 / F(r)acturi

  •  
  •  
  •  
  •  

poză 2Încă-mi răsună-n cap discordanţa dintre discursul de Amza Pellea al scriitorului Marius Daniel Popescu (însă un Amza cu prea mult zaibăr la bord) şi felul aşezat de exprimare al lui Petre Barbu. Un Petre Barbu în celula lui, cu ochelarii lui fund de şampanie, elevul cuminte din ultima bancă, elevul care-şi face mereu temele, spre disperarea unor tupeişti guralivi care umplu clasa cu teribilismul lor. Pe domnul Barbu abia îl auzeam. Vorbea încet şi puţin molcom, pe stilul preşedintelui ales, dar se ţinea de răspuns şi nu o plesnea de gard cum a făcut (în câte rânduri?) Marius Daniel Popescu. Aşa am aflat că Petre Barbu şi-a publicat cel mai recent roman („Marea petrecere”, Cartea Românească, 2014) fără ştirea soţiei sale, care i-a descoperit cartea abia în librării.

Marius Chivu: „Sunt mândru ca sunt scriitor, așa cum tatăl meu e mândru că e lăcătuș mecanic.”

Din toată aşezarea de aseară, m-am simţit cel mai apropiat sufleteşte de Petre Barbu, singurul care mi-a dat impresia că nu vrea să se laude cu ce face, cu ce drege, cu cât traduce el, cu ce meserii a mai practicat, cu, vezi, Doamne, cât de mult îi place contactul cu cititorii. Petre Barbu a spus că nici nu-i place să le semnaleze celor din jur pasiunea lui pentru scris, în sensul de a fi lăsat „să creeze”. S-a plasat pe sine în mijlocul problemelor celorlalţi, ca un om normal, care vrea să ajute. „Scrisul a fost refugiul meu existenţial”, a punctat domnul Barbu. „Însă nu vreau să mă afişez ca scriitor în faţa celorlalţi şi să le spun că am nevoie să mă lase să scriu. Pentru mine, scrisul este o chestiune de intimitate. Scrisul este o criză, pe care trebuie să o rezolv, iar când scriu încerc să mă gândesc la cititor, transferându-i criza mea sub forma unei emoţii.”

Petre Barbu: „Lucrez în presă pentru a-mi plăti facturile.”

Întâmplător, poate, lângă domnul Barbu a stat Marius Daniel Popescu, scriitor premiat în Elveţia, care mi-a părut iniţial nonconformist, guraliv, direct, pentru ca ulterior, prin modul lent în care-şi mişca ochii şi capul, prin reacţiile sale necontrolate, să-mi pară ameţit. Poate a fost doar o impresie, asta e, însă rămâne impresia mea. „E o prostie chestia asta cu scriitorul solitar”, a spus în clipele când încă mai amuza domnul Popescu. „Scriitorul nu e mai solitar ca alţii, ca un inginer, un astronaut etc. Scriitorul nu e mai tare ca altul. De unde aţi scos-o şi pe asta? Dar el e singurul care n-are diplomă. E vai de mama lui!”

Marius Daniel Popescu: „Nu există nicio idee unanim acceptată pe lumea asta, niciuna, bă!”

Dragoş, de la chestii livreşti, a întrebat ce excitante folosesc scriitorii înainte de a se aşeza la masa de scris, iar domnul Popescu a înţeles că e o trimitere la masturbare. Ori aşa se vinde el, ori are o problemă. Moderatorul, Matei Martin, a revenit, a explicat sensul întrebării, deşi nu era nevoie de nicio explicaţie, cred eu, iar Emilian Galaicu-Păun (din Republica Moldova), care a vorbit mult şi cu pricepere despre cât de mult traduce el, despre cât de mult scrie şi cum face emisiuni la radio, a zis şi ceva drăguţ, cum că excitantul său cel mai bun e timpul. Cum ar veni, când are un deadline, e mai productiv. Toni Marquez, brazilianul, care avea să vorbească despre literatura din favele şi despre acel Rio de Janeiro greu de văzut de turistul grăbit, a spus că, pentru el, cel mai bun stimulent este exerciţiul fizic.

Toni Marques: „Adevărata reţea de socializare este cea a poveştilor care trebuie spuse.”

S-a mai vorbit despre Putin şi masturbare, iar discuţiile s-au destins atât de bine încât unii dintre ei nici nu-şi mai aminteau întrebarea moderatorului. După care am plecat, cu gândul la domnul Barbu şi la impresia lui despre domnul Popescu. Şi-n drum spre casă, am prins discuţia a două doamne, una spunându-i celeilalte că tocmai i-a făcut cadou cuiva „o carte de Cărtărescu, tu, una cu Frumoasele străine, cică. Mi-o făcuse cineva cadou acum câţiva ani şi n-aveam ce să-i dau ăstuia la aniversare. Ei, ce să vezi, a doua zi mi-a spus că trecuse de jumătate!”.

Ce urmează la FILB 7 – aici.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *