Future of Media: „The only safe place for text remains #”

  •  
  •  
  •  
  •  

Câteva idei bune la conferința Future of Media de ieri. A doua ediție, de fapt, cu oameni deștepți din media, mobile communication, advertising, agenții, marketing, și cu moderatorii Cristian Manafu (Managing Partner, Evensys) și Claudiu Vrînceanu (redactor-șef, Wall-Street.ro).

Ce am aflat mai interesant?

Că rețeta succesului legată de blog ar fi să pui mult video. Acuma, nu știu dacă-i musai să-ți transformi blogul de texte în videoblog, dar ideea asta e: mulți se uită mai degrabă la filme în loc să stea să citească. A spus-o Ilyan, un superprofesionist în materie (Creative Director la Ilyan.com), care a vorbit despre rezultatele unor studii clare despre cât de mult stau vizitatorii pe postările cu video față de celelalte. „The only safe place for text remains #”. Clar?

De altfel, treaba asta cu video a fost amintită şi de Laura Barbu, Director, Brand&Marketing Communication, la Vodafone România, care a tranşat chestiunea simplu: rata de engagement pe conţinut video este de peste 4 ori mai mare faţă de conţinutul nonvideo. Aşa că video, da? „Dacă anul ăsta am avut o aplicaţie pentru orice, în 2015 vom avea un video pentru orice”, a mai spus Laura Barbu.

De la Dragoş Stoica (ThinkDigital), am remarcat ceva speranţă legată de viitorul media, mai ales că, din câte se pare, jurnaliştii de calitate migrează către diverse site-uri, aşa cum, la venirea comuniştilor, partizanii s-au retras în munţi. Dragoş Stoica mizează chiar pe un viitor în care anumite zone cu jurnalism de valoare vor beneficia de donaţii. Ştiu nişte cazuri (Andrei Crăciun e unul), care deja fac treaba asta. Nu ştiu în ce măsură reuşesc să se întreţină din donaţii.

Petrişor Obae, de la Pagina de Media, a fost cel care mi-a ocupat cel mai mult foile carneţelului. Tot despre speranţa presei, a spus că ea ţine de imaginaţia managerilor. Cică primele patru ziare quality din România vând, împreună, 55.000 de exemplare. Cine lucrează în media ştie cât de puţin înseamnă asta. Iar singurul cotidian care trece de suta de mii de exemplare este tabloidul Click. Scenariul este sumbru, din cauza falimentului firmelor de difuzare şi a lipsei publicului de print, care a migrat spre internet. Unde, trebuie amintit, un gandul.info, de exemplu, se transformă, la anumite evenimente, în veritabilă televiziune de ştiri, cum înţeleg că s-a întâmplat la recentele alegeri prezidenţiale.

Şi încă o mare idee, de la mai mulţi vorbitori: publicitatea trebuie să nu mai pară publicitate. „Product placement-ul eficient e unul subtil”, a zis Petrişor Obae, în timp ce Dragoş Stanca a spus că „publicitatea trebuie să ne convingă că nu mai e publicitate” (eu am formulat-o puţin diferit 🙂 ). Tot aici, Răzvan Căpănescu, de la Leo Burnett Group, a punctat aşa: „Publicitatea să nu se mai simtă ca publicitate”. Made my point?

Lucruri bune şi frumoase, şi îndemnuri la conţinut de calitate, pentru că el atrage public pe termen lung. S-a vorbit mult şi bine despre „Tata Google şi Mama Facebook” (expresie folosită de Dragoş Stanca), despre WhatsApp, dar şi despre ameninţările electronice (furtul prin sms ar fi cea mai folosită metodă – primeşti un mesaj, la care, inocent, răspunzi, după care ţi se iau bani, zi de zi, până te trezeşti că ai o factură cam „neobişnuită”). Am reţinut că traversăm cea mai mare transformare a media de la Gutenberg încoace şi că, pe publicul între 18-34 de ani, dacă Facebook ar fi post TV, ar bate la audienţă toate posturile noastre la un loc.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *