„Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Cezar Pârlog

  •  
  •  
  •  
  •  
Editura Tracus Arte, 2014, Nr. pagini: 192
Editura Tracus Arte, 2014, Nr. pagini: 192

Pe Cezar Pârlog, ideea unei cărţi pare să-l fi prins ca pe unul care nu a auzit deşteptătorul: ameţit de somn, ia ce haine găseşte la prima scanare şi iese grăbit, pentru că e pe cale să rateze interviul de angajare (sau, cine știe, de primire în U.S.R. – dacă de interviu ai nevoie ca să fii acceptat acolo).

Prozele strânse în volumul său de debut sunt şi lungi, şi scurte, şi obraznice, şi cuminţi, şi eliptice, dar şi limpezi, de o diversitate aproape dezarmantă, încât te întrebi de ce aşa, de ce selecţia asta grăbită, mărturisită chiar pe manşeta cărţii: „Titluri adunate în fugă. Selecţii şi trieri. Stiluri şi lungimi diferite, eclectism aproape total. Schiţe, exerciţii, povestiri, întâmplări cu aer inocent, ironic, erotic, nevrotic sau din zona SF-ului. Cuminţi ori cu iz patologic. Un veritabil puzzle; un amalgam…”

Te poţi opune în vreun fel debutului, dacă el vine ca o avalanșă? Poate că nu. Aşa a fost să fie. Pentru Cezar Pârlog, un amalgam. Un mix de texte, alese din cine ştie câte adunate de-a lungul timpului, până la cei aproape 45 de ani, texte în care este şi nu este el, dar în care, în mod cert, sunt multe din gândurile de cele mai multe ori jucăuşe ale acestui „fost sudor, sergent în armata ţării la revoluţie, muncitor necalificat, magaziner, comandant punct de lucru întreţinere la calea ferată, poliţist militar, redactor stagiar”.

Având atât de multe şi de diverse proze incluse într-o singură carte, Cezar trebuie să-şi fi imaginat că nu se poate ca, din amestecătura asta, un cititor să nu găsească măcar o proză pe gustul lui. Şi cred că a judecat corect. Din 25 de proze, eu am însemnat cinci: „Taroame” (scurt scenariu despre cum poate fi proiectat un copil, după ce soţul ratează întâlnirea cu amanta pentru că i se întoarce surprinzător soţia acasă); „Acolo unde vântul nu rostogoleşte norii” (poate cea mai solidă proză; eu, unul, aş fi numit şi cartea aşa; despre cum o gară veche, care se cheamă Iad, este scena unor trăiri cvasimistice); „Iluzie” (vii acasă, găseşti descuiat, iar înăuntru, o ordine a lucrurilor neaşteaptată); „Răzbunarea” (ceva devianţă sexuală şi refulare a neîmplinirii în cuplu); „Nevinovăţie” (înrudită cu „Răzbunarea”, pentru că-i tot cu trimitere sexuală, însă aici e vorba de un alt fel de devianţă şi e ceva cu o păpuşă gonflabilă, de care te prinzi abia la final, când îi afli şi preţul, şi faptul că amorezul a uitat să-i încarce bateria).

Cinci din 25 e foarte bine, cred, pentru un debut, drept pentru care, foarte probabil, n-o să ocolesc viitoarea carte a lui Cezar Pârlog. Sunt convins că va exista aşa ceva. Am intuit printre rânduri o poftă de a scrie şi o dorinţă de a prinde cât mai multe istorii care-au stat prea mult deoparte, încât am convingerea că avem de-a face cu un scriitor adevărat şi nu cu unul care-a vrut să-şi vadă numele pe-o carte ca să le surâdă superior vecinilor de bloc sau colegilor de serviciu.

Cezar Pârlog poate s-a trezit târziu şi s-a-mbrăcat în grabă, însă a trecut interviul. A fost angajat. Ce dovadă mai bună decât Marele Premiu „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de Dimineaţă”, la concursul de proză scurtă din cadrul Festivalului Naţional de Literatură „Marin Preda” (Alexandria, 2014)?

Acum, că a fost premiat şi că a debutat, ar trebui să scoată din bucuria asta liniştită o carte şi mai bună. Că-i de proză scurtă, că-i roman, mi-ar plăcea să fie scrisă precum cele cinci texte apreciate de mine. De ce nu am ales mai multe? Cusurgiu, la fiecare mi-a sunat ceva greşit. Chestiuni subiective, desigur, dovadă că la marele premiu amintit, alte două texte, incluse în volumul de debut, au fost apreciate de juriu. Oricum, Cezar Pârlog are marele avantaj al unei experienţe de viaţă pe care mulţi autori ar putea s-o invidieze. De aici, dar şi din plăcerea de a transpune în scris metehne, obsesii şi raportări inedite la lume, ar putea să ne dea nu peste multă vreme o carte şi mai şi. Succes!

poză

Citeşte şi:

Un comentariu la „„Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Cezar Pârlog”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *