Cărturești Carusel, impresii

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

poză 3(1)Intri și te lovește o atmosferă specială. Un pas în interior, simți forfota, lumea face wow și îți ridici privirea. Stai, trebuie să cuprinzi totul dintr-o dată, dar nu ești singur. E chiar foarte aglomerat, ca atunci când se deschide un magazin cu drujbe și tigăi. Aici însă e lume bună, îmbrăcată ca la tv sau ca la mall, când te vede cineva. Pare curat, chiar luxos, deși treptele au deja ceva urme negre, după numai două-trei zile de foială. Cărțile par puține și împrăștiate, iar spațiul, paradoxal, deși e umplut până la refuz, pare prea mare pentru câte cărți sunt pe rafturi.

poză 1Există și lift. Unul singur, în care cică încap cinci persoane. Dacă se urcă unul de 100 de kile, sigur nu mai intră nimeni. Doar dacă stă pe-o parte 🙂 Dar să nu fim răutăcioși. Pentru că atmosfera este deosebită. Cel puțin ca aspect, librăria este sigur una din cele mai frumoase pe care le vei vedea vreodată. Doar că fiind la început, lumea e curioasă și se agață de rafturi ca de viață. Se uită la toate dischisurile și impresia e cea din orice supermarket: oamenii se plimbă și deodată simt că au nevoie de ceva. Parcă-mi trebuia o lupă, nu? Hei, dar ia uite ce semn de carte drăguț! O sticlă de vin, un pachet de ceai, un cd cu muzică, hei, și niște ceșcuțe, mare mirare că nu dă nimeni peste ele!

poză 3Așadar, consum. Ăsta e cuvântul cheie care străbate pereții și scările spiralate. Inclusiv la ultimul nivel, la bistro, unde nu găsești o masă liberă, deși ai zice că sunt destule. Nu, deocamdată nu sunt destule.

O să mai merg peste vreo două luni. Când consumeriștii se vor opri la vreun bar din Centrul Vechi, iar librăria va avea timp pentru cei care gustă răsfoitul cărții în liniște. Până atunci, rămân cu Cărtureștiul meu, Verona.

poză 5(1)

Citeşte şi:

0 comentarii la „Cărturești Carusel, impresii”

  1. Recunosc, am fost tentată să merg să văd noul spațiu. Deocamdată, pt mine, nu prea e librărie. E un loc bun pt (aproape) orice act cultural. Recunosc, conceptul prinde bine la public. La ce investiție e acolo trebuie marketing pe măsură. Din acest punct de vedere înțeleg ideea de lansare exclusivistă (doar pt ziariști et comp) cu o zi înainte. Înțeleg, dar eu ca cititoare, nu prea pot accepta. Toată lumea s-a întrebat cât o să reziste albul treptelor; răspunsul meu: cât au rezistat pereții de la mansarda Bastiliei (care nu era la fel de imaculați, dar tot albi erau la începuturi).
    Sacul răsturnat în fața carului/librăriei, cam așa s-a întâmplat acum.
    PS: mie îmi plac librăriile mici, cu un semiobscur bun pt savurat pagini întregi, locuri unde te întâlnești cu alți cititori, dar nu ai senzația de înghesuială.

    1. Am rămas cu impresia unui spațiu extraordinar, aranjat în grabă, cu tot acel alb uniform, ca de spital, cu detalii nepuse în valoare… Însă, tot farmecul posibil al unui astfel de spațiu dispare în aglomerație. Ai o senzație de amețeală încercând să prinzi frumusețea printre atâtea perechi de picioare și mâini avide de orice. Poate peste o vreme o să mi se pară altfel.
      Să știi că mi-e greu să-mi imaginez unde s-ar putea face o lansare de carte acolo. Nu mai vorbesc de o vizionare, cum văd la Habitus, în Sibiu.
      În fine, chițibușari! 🙂 Să le urăm succes și să le dorim ca tot ce vând ei să schimbe oamenii în bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *