„Curgerea neînduplecată a timpului”, Justin Go

  •  
  •  
  •  
  •  
Editura Trei, 2014 , 592 de pagini, traducere din engleză şi note de: Laurenţiu Dulman
Editura Trei, 2014 , 592 de pagini, traducere din engleză şi note de: Laurenţiu Dulman

Ce-mi plac tinerii care spun că au renunţat la serviciu, au călătorit şi s-au pus pe scris! Aşa şi cu Justin Go, care şi-a părăsit serviciul din New York în 2008, ca să se mute în Berlin şi să scrie un roman. Avea 27 de ani, iar toată treaba a durat şase ani. Şi când spun treabă, mă refer la pescuit de subiecte şi călătorit până la limita suportabilităţii, de parcă te-ai putea sătura vreodată de aşa ceva… Cum, necum, Justin a dat peste scrierile lui Wilfred Owen, un poet britanic ca şi necunoscut astăzi, care a murit în Primul Război Mondial şi a lăsat un volum de poezii în care exprima duritatea frontului. Ei bine, acele scrieri i-au inspirat lui Justin trunchiul romanului său de debut, în care un tânăr, Tristan Campbell, caută o legătură cu un cuplu de îndrăgostiţi din anii 20 ai secolului trecut, legătură care-l va ajuta să primească o moştenire fabuloasă.

Mai departe, Wilfred Owen trebuie să-l fi ajutat pe Justin Go să-l contureze pe Ashley, alpinistul care se îndrăgosteşte de Imogen chiar înainte de a pleca pe front. Ashley şi Imogen petrec doar câteva zile împreună, suficiente însă pentru ca legătura dintre ei să zdruncine şi peste un secol, întrucât Ashley, rănit, dar întors de pe front, pleacă în expediţie pe Everest şi moare, nu înainte de a-i lăsa averea sa lui Imogen, cu care, din motive pe care le veţi afla din roman, nu se mai văzuse de şapte ani. Însă pe Imogen ia-o de unde nu-i, aşa că moştenirea rămâne în administrarea unei firme. Peste ani, Tristan Campbell pleacă pe urmele lui Ashley şi Imogen în căutarea unui document care ar putea să-i schimbe viaţa.

Wilfred Owen, sursa: wikipedia.org
Wilfred Owen, sursa: wikipedia.org

Firul nu este complicat, iar Justin Go alternează capitolele, mergând fie pe povestea căutării lui Tristan, fie pe aventurile lui Ashley şi pe experienţele acestuia, atât pe front, cât şi pe muntele Everest. Justin scrie îngrijit, echilibrat, fără să se grăbească sau să sară peste detalii importante, dar şi cu talentul de a nu pierde atenţia cititorului. Povestea scriiturii sale, răbdătoare şi aşezate, se suprapune peste cea a curajului lui Ashley din Bătălia de pe Somme, peste dorinţa lui Imogen de a pune dragostea înaintea războiului, precum şi peste energia aproape inepuizabilă pe care Tristan o consumă ca să meargă prin Franţa, Germania, Suedia sau Islanda ca să identifice o urmă, cât de mică, a legăturii sale cu Ashley şi Imogen.

„Dar cele mai crude dintre toate sunt mâinile oamenilor şi armele pe care le folosesc. Mâini care înfig baionete în inimi încremenite sau în plămâni inundaţi de sânge; mâini care zdrobesc cranii sau îţi taie gâtul, care sfâşie muşchi sau sfărâmă oase cum se pricep mai bine. Înainte să ajungă în Franţa, Ashley s-a gândit de multe ori la evoluţia unui trup, la conceperea plină de dragoste, la mâinile mamei, care îl înfaşă, îl hrănesc, îl îmbăiază şi îl sărută; educat de profesori, tratat de doctori, mângâiat de iubite, până în ziua când bărbaţi care nu au niciun motiv să te urască ajung să-ţi sfârtece carnea. I se părea absurd din toate punctele de vedere. Dar după Bătălia de pe Somme nu s-a mai gândit la asta.”

Războiul ca adjuvant al maturizării, iubirea ca valoare mai puternică decât orice moştenire. Şi, dincolo de ele, o poveste frumoasă, bine închegată, a unui tânăr care a renunţat la o carieră în avocatură ca să scrie. „Sunt atâtea cărţi în lume încât trebuie să fii nebun să crezi că o să reuşeşti”, zice undeva Justin. El s-a dovedit un „nebun” frumos şi un scriitor bun. Dificil de înţeles la noi modul în care cineva poate da cu piciorul serviciului doar ca să scrie. Asta da nebunie.

Prezentare de carte publicată în “Observatorul militar”.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *