A murit scriitorul Alexandru Vlad

  •  
  •  
  •  
  •  

2Un fapt mai incredibil nu există.

Acum aproape trei ani, îmi spunea că dacă ar mai avea numai trei luni de trăit, şi-ar umple timpul cu o poezie.

Scriu la masă (uneori masa din curte) cu stiloul cu cerneală neagră (sau un substitut al acestuia), totdeauna pe hârtie cu pătrăţele. Scriu mărunt şi ordonat, am impresia că asta creşte densitatea textului. Uneori refac pasaje direct în calculator, dar dacă mă împiedic revin la hârtia mea cu pătrăţele.

Dimineaţa lucrez bine. Şi după-amiaza, dacă se întâmplă să găsesc destul curaj să atac text. Notiţe în carnete fac atunci când îmi vine.

Asta mărturisea, printre altele, prozatorul Alexandru Vlad. Marele prozator, aş zice.

Am copilărit la ţară, am hoinărit vreo 25 de ani pe munte, mai mult de unul singur. Dar declicul a fost un moment când doctorul m-a privit lung, a repetat de trei ori analizele şi m-a sfătuit să-mi schimb viaţa. Să fac ce vreau…

M-am bucurat ca un copil când am găsit “Cenuşă în buzunare”, cred că ultimul titlu pe care l-a publicat, la un recent târg de carte. Iar acum aflu că nu mai e…

Dumnezeu să vă odihnească, domnule Vlad!

Interviul meu cu Domnia Sa – aici.

Alexandru Vlad – prozator, eseist, poet, traducător şi publicist (31 iulie 1950, Suceagu-Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca). A absolvit, în 1975, Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, secţia limba şi literatura română şi limba şi literatura engleză. În timpul studenţiei, a frecventat Cenaclul „Echinox“. A fost anticar (1975-1978), galerist la UAP (1978-1979), dactilograf la IJTL (1979-1990), o scurtă perioadă redactor la revista Steaua, precum şi, ocazional, remizier la o echipă de fotbal, muncitor necalificat pe unele şantiere, proiecţionist la un cinematograf sătesc sau bibliotecar. După 1990, a lucrat în redacţiile mai multor publicaţii din Cluj-Napoca. A fost redactor pentru Cluj al revistei „Vatra” din Târgu Mureş şi redactor al revistei de arte vizuale „Balkon” din Cluj. A publicat: Aripa grifonului (nuvele, 1980); Drumul spre Polul Sud (nuvele, 1985); Frigul verii (roman, 1985); Atena, Atena (nonfiction, 1994); Sticla de lampă (2002); Fals tratat de convieţuire (cu Daniel Vighi şi András Visky) (2002); Viaţa mea în slujba statului (proze scurte, 2004); Vara mai nepăsători ca iarna (publicistică, 2005); Curcubeul dublu (2008); Măsline aproape gratis (proze asortate, 2010); Ploile amare (roman, 2011).

Citeşte şi:

0 comentarii la „A murit scriitorul Alexandru Vlad”

  1. Am încremenit când am primit vestea si, pentru câteva minute, mi-am cuprins capul între palme si am lasat sa-mi curga lacrimile în voie pe fata. Am avut privilegiul sa-l cunosc personal pe Alexandru Vlad si sa fiu în preajma lui câteva ore atunci când mi-am lansat o carte de proze în Cenaclul UBB.Mi-a facut onoarea sa vorbeasca mai multe minute despre volumul meu. Mai înainte acceptase, fara sa ma cunoasca, sa scrie câteva rânduri pe coperta IV a aceluiasi volum, si cred ca este printre ultimele carti despre care a mai apucat sa scrie., Seara, la un “pahar de vorba” am stat lânga ei si am “tacut” fascinat de povestile lui, pentru ca Al. Vlad era atât de fermecator când vorbea, încât aproape uitai sa-i dai replica într-un dialog. Ai fi vrut sa-l asculti la nesfârsit.
    Ce pierdere, Dumnezeule, iar acum, daca tot l-ai luat, da-i linistea vesnica.
    Viorel Bucur, Karlsruhe, Germania

    1. Vă mulţumesc, domnule Bucur, pentru acest mesaj emoţionant!
      Când l-am contactat, ca blogger, pentru un interviu care n-ar fi fost publicat în altă parte decât pe acest blog, n-a avut o clipă de ezitare. Şi a fost prompt cum puţini sunt.
      În fine… 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *