„Femeia de hârtie”, Rabih Alameddine

coperta1Un roman foarte bun, pe care vi-l recomand cu drag şi despre care am scris pe BookHUB – aici. Despre pasiune şi semificaţia ei în raport cu viaţa. Un citat în ton cu stilul întregului roman, în care naratoare este o bătrână traducătoare, Aaliya:

“Eram în genunchi, cu faţa întoarsă de la el, iar Ahmad era în spatele meu, mirosind a lemn dulce şi anason, prins într‑un ritm străvechi. A încetinit şi degetele sale au explorat topografia şalelor mele. Îi simţeam faţa coborând în jos, exa­minând un orăşel de pe hartă. M‑a ciupit blând înainte de a‑şi îndepărta degetele. La început, am încercat să nu acord importanţă acestei întreruperi, am considerat‑o o posibilă ciu­dăţenie sexuală, dar degetele sale şi‑au reluat explorarea regiunii, pe şale şi pe partea de sus a posteriorului meu. Degetele lui m‑au ciupit din nou şi de data asta mi‑am dat seama ce făcea, am recunoscut senzaţia de punct negru care era împins în afară. Când mi‑a scos un al treilea, am privit înapoi şi ar fi fost mai probabil să mă transform în unt decât în sare. Şi‑a cerut scuze, mi‑a implorat iertarea. Fusese un gest inconştient. Nu putea să vadă un punct negru pe pielea lui fără să îl scoată şi nu şi‑a dat seama că făcea la fel şi cu mine.

L‑am rugat să nu se oprească. Îmi plăcea la nebunie.”

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *