Augustin Cupşa, despre sfârşit

“Mori şi asta e un lucru dar că nu mori, asta e şi mai nasol; până la urmă cum naiba poţi să fii sigur? Pentru că, dacă e simultană cu tine sau se produce odată cu tine, constiinţa poate să valideze moartea oricui şi a tuturor dar fix pe a ta – nu.”

 

Augustin Cupşa (n. 1980) a debutat în 2005 cu volumul de poezie Prezent compus/recompus în urma concursului naţional de la Botoşani, unde a primit, printre altele, premiul APLER şi premiile revistelor Convorbiri Literare şi Familia. În 2006, publica romanul „Perforatorii”, care a câştigat concursurile pentru manuscrise organizate în paralel de USR şi Cartea Românească. A primit ulterior Premiul de Excelenţă pentru debut în literatură al UNPR şi USR, Premiul „Petre Pandrea” şi premiul anual al revistei Ramuri. Ulterior, a scris scenarii, iar „Trenul către Bucureşti pleacă de la linia 3” a câştigat premiul HBO pentru scenariu de scurtmetraj, şi „Oh, Johnny, oh!” a intrat în finala concursului de scenarii de lungmetraj al Festivalului Internaţional de Film „Anonimul”. A început să colaboreze ca scenarist cu diverse televiziuni şi case de producţie independente – TVR, HBO, MediaPro Pictures şi Film Factor, dar a şi susţinut lecturi în ţară, la colocviile anuale ale tinerilor scriitori şi în Berlin, Istanbul, Beirut. În 2011, a revenit la literatură cu volumul de proză scurtă „Profesorul Bumb şi macii suedezi” (Editura Cartea Românească), iar în 2013 a publicat „Marile bucurii şi marile tristeţi” (Editura Trei). Prozele sale au fost incluse în antologii şi traduse în germană, slovenă, suedeză, franceză şi turcă.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *