Gust de zăpadă în mijlocul verii

  •  
  •  
  •  
  •  

Jack şi Mabel se refugiază în Alaska anului 1920 încercând să-şi regăsească liniştea. Mabel a pierdut o sarcină în urmă cu câţiva ani şi se învinovăţeşte, uneori chiar pueril, pentru acest deznodământ trist, crezând chiar că frământările sale din timpul sarcinii au fost decisive. Astfel că Mabel fuge de propria vinovăţie, dar şi de privirile şi vorbele umilitoare ale familiei soţului ei. Pe de altă parte, Jack este, la 50 de ani, soţul-model. El crede în tiparul biblic al familiei, îşi urmează soţia şi munceşte până la epuizare în mediul nu tocmai primitor din Alaska.

Surprinşi să vadă că zona nu este chiar ce şi-au imaginat („Elani, reni şi urşi – vânat aşa de abundent, de n-o să ştii ce să împuşti mai întâi. Şi pâraie aşa de pline de somoni, încât să le poţi traversa călcând pe spinările peştilor.”), cei doi intră într-un fel de rutină a uitării şi adaptării la noul cadru. Mabel îşi organizează orele după şablonul spălat, cârpit, gătit, spălat, cârpit, gătit etc., iar Jack visează să susţină existenţa familiei din agricultură. Numai că lipsa unui copil îi face pe cei doi să sufere. Într-o seară, Jack şi Mabel construiesc din zăpadă o fetiţă, căreia îi pun inclusiv fular şi mănuşi, dar în dimineaţa următoare sunt surprinşi să constate că fetiţa lor din zăpadă a dispărut, la fel ca fularul şi mănuşile. Pe de altă parte, zăresc la limita pădurii de lângă coliba lor o siluetă care pare să plutească deasupra zăpezii. Ulterior, o copilă în carne şi oase, ruptă parcă dintr-o scriere nepublicată a lui Gabriel Garcia-Marquez, apare la uşa celor doi…

Pe lângă faptul că este romanul de debut al scriitoarei Eowyn Ivey (a fost botezată Eowyn după un personaj din Stăpânul inelelor), „Copila de zăpadă” m-a interesat şi pentru că rar am nimerit, în mijlocul verii, o carte în care mai mereu e frig şi ninge ca-n poveşti. Măcar din acest punct de vedere lectura a fost reconfortantă, iar Eowyn a surprins cu talent (unii au comparat-o cu Jack London) atmosfera din care parcă lipseşte numai Moş Crăciun. Scriitura este cinematografică, simplă, pe tipar american, cu puţin cam multă emoţie, în sensul unui patetism care afectează anumite scene.

Bazându-se pe o poveste cu origini ruse, Eowyn Ivey a scos în evidenţă faptul că, uneori, dacă nu întotdeauna, un cuplu nu este tocmai fericit fără cel puţin un copil (ea însăşi are doi). Vorbeşte despre viaţa „gri” – „griul ce pătrundea mai adânc, în oase, făcând-o să creadă că s-ar putea preschimba într-un praf fin şi risipi pur şi simplu în vânt”. Existenţa poate fi praf dacă nu adaugi câteva ingrediente pe care Eowyn le picură cu maturitate printre rânduri. Altfel, chiar dacă vi se va părea o poveste prea „hollywoodiană”, tot rămâneţi câştigaţi citind acum cartea, datorită gustului de zăpadă al paginilor.

„Afară, a simţit pe faţă aerul curat şi rece, putea mirosi fumul de lemne ce ieşea pe coş. A lăsat ninsoarea să plutească împrejurul ei, iar apoi a făcut ceea ce făcea când era mică – şi-a ridicat faţa către cer şi a scos limba. Vâltoarea din înalturi era ameţitoare, iar Mabel a început să se rotească încet pe loc. Fulgii de zăpadă i se lipeau de obraji şi de pleoape, îi umezeau pielea. Apoi s-a oprit şi a privit zăpada aşezându-i-se pe mânecile hainei. Pentru o clipă a studiat modelul unui singur fulg ca o steluţă, înainte ca acesta să se topească în lână. Era, şi-acum nu mai era.”

Eowyn Ivey, „Copila de zăpadă”, Editura Polirom, 2014, nr. pagini: 360; Traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu. (sursa foto: http://fionawoodcock.blogspot.ro)

Poți cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau carturesti.ro.

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Citeşte şi:

4 comentarii la „Gust de zăpadă în mijlocul verii”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *