“Malad”, Alexandru Voicescu

“Malad”, Alexandru Voicescu
Editura Herg Benet, 2015, 224 de pagini
Editura Herg Benet, 2015, 224 de pagini

Suntem într-o sală aproape plină, la o conferință de creative industry, cu tot felul de manageri și denumiri din marketing, cu o ușoară, dar detaliată introducere în domeniu, și cu o întâmplare aparent banală, care urmează să declanșeze „tsunamiul” narativ.

Cum conferinţa se petrece în Elveţia, e ciudat, ca român stabilit acolo, să auzi la numai câţiva metri de tine un „futu-ţi paştele mă-tii de fir!”, aşa, abrupt, din adâncul sufletului unei tipe care tocmai s-a împiedicat de cablul unui coleg de la sunet. Te apropii, vezi că pe tipă o cheamă Ioana – care sunt şansele să fie o româncă într-un conglomerat atât de divers şi ea să mai şi arate bine?, după care faci cunoştinţă cu ea, două-trei replici, iar Ioana intră într-un soi de concurs de ilustraţii. Desenul ei uimeşte asistenţa atât de tare încât ea, Ioana, pare ireală.

„Era un desen improbabil de executat, însă rezultatul nu avea nimic kitschos, nelalocul lui, ci armonios, cursiv.”

Andrei, cel care povesteşte, este la rândul său atât de marcat de experienţa trăită încât leşină. Când îşi revine, simte nevoia să iasă. Ciudat este că el a văzut totul diferit de ceilalţi, iar desenul Ioanei l-a lovit senzorial. Simţurile sale sunt date peste cap. Şi nu numai. Brusc, are nevoie de lămuriri. Un motiv destul de întemeiat pentru a porni în căutarea acestei Ioana, despre care nimeni nu pare să aibă detalii.

De aici, lucrurile o iau la vale cu viteză, eroul trece prin situaţii incredibile, la limita realităţii şi dincolo de ea, intră prin tot felul de labirinturi şi se trezeşte prins într-un joc pe care nici nu l-ai fi bănuit la început. Este acuzat de crimă şi o cunoaşte pe Eliza – „ca o ciudată stalkeriţă care te urmăreşte pe stradă, la magazin şi pe vizorul întors al casei şi de la care te aştepţi oricând să îţi sară cu unghiile la gât”.

Cu accente dese de thriller, cartea lui Alexandru Voicescu are darul de a nu plictisi. Uneori, ai impresia că rămâne mai mult decât ar trebui în zonele confortabile ale naratorului, însă e clar că omul ştie să-şi asculte vocile şi să apese pe acceleraţie la nevoie. Aici, se vede că scriitorul, debutant, a furat de la editor. Greu de crezut că, după ce a citit sute, poate chiar mii de manuscrise, Alexandru Voicescu nu a învăţat şi de la cei pe care i-a popularizat prin Herg Benet. Şi nu neapărat acesta ar fi atuul său. În prima rupere de realitate cu care se confruntă Andrei, mi-am amintit de labirintul din „La ţigănci”. Apoi, nu de puţine ori, în felul de a se mişca al personajului principal, în ciudăţeniile cu care se luptă, parcă am surprins câte ceva din Murakami. Dar astea puteţi să spuneţi că sunt numai nişte observaţii exagerate din partea unui blogger cu lecturi limitate. Alăturarea lui Alexandru Voicescu de Mircea Eliade şi Haruki Murakami sună ciudat? Nu ştiu… Eu zic să-l citiţi şi pe primul.

„Uităm ușor, pentru că ne e mai comod, ca să ne protejăm de lucruri care ne dor foarte tare și care altfel ne-ar sparge din interior în mii de bucăți. Care altfel ne-ar distruge într-o clipă, fără să fim pregătiți. De aceea îmi place mie să dorm. În somn poți să te recompui pe tine, cel spart, dar fără să te deranjeze când te trezești și ai uitat ce ai făcut din tine.”

E, dincolo de orice apreciere, un debut ambiţios. Nu ştiu cât de gândit, cât de calculat, însă pare ok. Un roman cursiv, pasionant pe alocuri, care te plimbă prin occident şi ajunge şi într-un sat izolat din Banatul sârbesc, în care se pune în balanţă importanţa iubirii şi se face un soi de propagandă vieţii trăite pe un curs liber, neimpus: „Într-un colţ al minţii, alter-ego-ul meu dormitase, dar nu dispăruse, aştepta şi el, mai degrabă nerăbdător să afle ce mi se va întâmpla”.

Eu sunt curios despre ce anume va fi următorul roman al lui Alexandru Voicescu. Un scriitor despre care, probabil, nu vor scrie mulţi, cel puţin acum, cât e şi editor. Iar cei care se vor încumeta să scrie, vor fi, desigur, dezinteresaţi şi sinceri. Am notat cu 3 (din 5) romanul acesta, pe Goodreads, ca să am loc de-un 4 la romanul următor. 🙂

Citeşte şi:

1 thought on ““Malad”, Alexandru Voicescu”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *