“Viaţa, jocul şi moartea lui Lul Mazrek”, Ismail Kadare

  •  
  •  
  •  
  •  

viața-jocul-și-moartea-lui-lul-mazrekCând priveşti prima oară coperta acestui roman, te gândeşti că e ceva în neregulă. Eu, unul, am crezut că ţin cartea invers. 🙂 De fapt, nu e nimic greşit aici. A fost modalitatea ingenioasă în care Editura Univers a ales să scoată în evidenţă una din ideile cărţii, anume faptul că în lumea descrisă de Ismail Kadare totul este invers faţă de cum ar trebui să fie în Albania dictatorului Enver Hodja, care a condus ţara după cel de-Al Doilea Război Mondial, până la moartea sa, în 85 – un fel de Ceauşescu, simpatic numai datorită numelui interesant al soţiei, Nexhmije. 🙂

Aşadar, Albania, vremuri aspre şi o împărţire simplă: comunişti, ofiţeri, comisari versus derbedei şi vagabonzi. Cum ar veni, cine nu e pe linia partidului e contra. În felul ăsta, devine facilă îmbrăcarea adevărului în minciună. Realitatea se răstoarnă, iar răul intrinsec al partidului este propagat ca binele comun. De unde şoseaua în loc de cer de pe copertă.

Una dintre preocupările regimului Hodja era împiedicarea celor care voiau să fugă din mirifica Albanie creată de partidul unic. Şi cum ingeniozitatea răului este infinită, structurile angajau inclusiv prostituate, pe care le amplasau în localităţile recunoscute drept capete de pod şi le plăteau ca să-i demaşte pe cei care intenţionau să fugă. Una dintre aceste localităţi: Saranda. Una dintre aceste prostituate: Vjollca Morina. În Saranda, Vjollca e cazată într-un hotel, pe cheltuiala statului, mănâncă şi bea tot ce-i pofteşte inima, face plajă şi îşi vede conştiincioasă de misiune.

Şi tot în misiune ajunge la Saranda şi numitul Lul Mazrek. Invidiat de prieteni, pentru că nu era de ici, de colo să fii trimis în armată tocmai la Saranda, de unde „luminile din Corfu se văd ca şi cum ar fi din cartierul vecin”. Totuşi, deloc prilej de visare pentru Lul Mazrek. Saranda este un loc de unde mulţi pleacă înot, riscând să fie împuşcaţi de numeroşii militari trimişi acolo de regimul Hodja, aşa că Lul Mazrek încearcă, măcar la început, să-şi vadă conştiincios de treabă. La fel ca Vjollca. Ba chiar rutina serviciului militar, cu presiunea uriaşă din Saranda, pare să-i placă:

vida-jogo-e-morte-de-lul-mazrek„Sub curelele de piele şi fierul armei totul era mai suportabil. Iar plictiseala era şi ea ţinută în frâu. Şi zborul fanteziei, şi dorinţa de sex. Aceasta este, cum s-ar părea, esenţa secretă a oricărei armate: te ţine legat, sub presiune, ca să-ţi dea drumul apoi împotriva inamicului. Ca unui câine. Ca unei şalupe cu motor.”

Totul până când Lul se întâlneşte cu Vjollca.

„Dragostea e, într-adevăr, o chestie de tot rahatul. Nu e ca treaba cu motocicleta, unde, dacă ai învăţat să conduci, mai departe e simplu, greşeşti, plăteşti cu capul. Aici e greu de spus ce să faci. O maşinărie mai încurcată nici nu-ţi poţi imagina. Toate mecanismele funcţionează pe dos.”

Lul şi Vjollca se iubesc, ca două elemente ale sistemului care au un nivel al conştiinţei peste cel acceptat de partid. Se poate trăi şi iubi în aceste condiţii? Sau totul trebuie să devină un soi de teatru, în care toţi ştiu adevărul, dar se comportă ca şi cum nu ar cunoaşte nimic? Supravieţuiesc Lul şi Vjollca?

În „Viaţa, jocul şi moartea lui Lul Mazrek”, Kadare pune un regim politic dur faţă în faţă cu nevoia de libertate a unor oameni simpli. Lul şi Vjollca nu sunt intelectuali, cum sunt aproape convins că i-ar fi construit un scriitor român (desigur, pentru a-şi îmbrăca toate consideraţiile personale despre lume şi viaţă), ci oameni obişnuiţi – ea, stagiară la bancă, el, candidat respins la şcoala de actorie, pe care stagiul militar îl scoate din ceaţa profesională. Romanul are acea doză de umor cu care e bine să priveşti chestiunile serioase, ca să nu devină chinuitoare, dar şi procentul corect de dramă care te face conştient de faptul că viaţa nu poate fi trăită chiar oricum.

E un roman de citit, mai ales acum, cât mai e marea prinsă de vară. Şi se potriveşte contextului, cu Europa asaltată de emigranţi. Să mai spun şi că, în armată, Lul Mazrek are un comandant homosexual? Să mai spun 🙂 Lectură plăcută!

Ismail Kadare, “Viaţa, jocul şi moartea lui Lul Mazrek”, Editura Univers, 2015, traducere din albaneză de Marius Dobrescu

Citeşte şi:

Un comentariu la „“Viaţa, jocul şi moartea lui Lul Mazrek”, Ismail Kadare”

  1. Pentru mine a fost prima întâlnire cu Kadare şi mi-a plăcut într-atât încât m-am şi gândit la un concediu la Butrint. Deşi, în condiţiile actuale, nu ştiu cât de nimerit ar fi 😛

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *