Despre libertatea de după Charlie Hebdo

Despre libertatea de după Charlie Hebdo

900273Credeam că atacul terorist de la sediul publicației Charlie Hebdo a intrat în uitare, întrucât de la producerea lui, la 7 ianuarie 2015, cazul mai apărea în dezbaterile publice doar atunci când se întâmpla câte un eveniment asemănător sau care aducea tangențial vorba și despre islam. Îmi părea că lumânarea s-a stins și că demonstrația publică de atașament a liderilor politici mondiali – acel marș de solidaritate de la Paris – a rămas în urmă, așa cum multe știri teribile țin ecranele ocupate câteva zile, pentru a fi luate de curentul altor chestiuni mai arzătoare. M-am înșelat. Charlie Hebdo nu a fost uitat. E plină lumea de cărți publicate în ultimele luni, care tratează acel moment din toate unghiurile posibile. Ca și cea de față, toate fac apel, măcar în titlu, la sintagma-simbol impusă în acele zile ca o formă a protecției libertății de exprimare. Je suis Charlie a intrat, în malaxorul acestor cărți, în tot felul de formule, pe care chiar nici nu mai e nevoie să le traduc: Liberté, j’écris tes mots, Ode à la liberté, Un choix divin, Understanding Charlie Hebdo Cartoons, La France n’a pas Peur, Je suis… Humaniste! etc.

“În cele din urmă, crimele de la Paris din ianuarie 2015 sunt manifestarea tragică şi sângeroasă a impasului istoric ce nu mai poate fi ignorat. După promisiunile ratate ale socialismului şi naţionalismului, terenul virgin al experimentului teologico-politic a fost ocupat de islamism.” (Ioan Stanomir)

Alegerea Editurii Adenium a fost să pună un semn de întrebare ca pălărie acestei expresii – Je suis Charlie? – și să adauge un subtitlu, Regândirea libertății în Europa multiculturală, foarte inspirat din moment ce nu este vorba doar despre libertatea de exprimare, ci și despre alte tipuri de libertăți, toate îngrădite după 7 ianuarie 2015, dată pe care o ținem minte din păcate la fel de ușor ca și 11 septembrie 2001. Coordonator al volumului a fost ales Sorin Bocancea, doctor în filosofie și în științe politice, director al revistei Polis și președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor. Libertate a fost și cuvântul de ordine al încropirii acestui volum, care respectă principiile de alcătuire ale unor cărți similare din afară. Libertate în sensul că toți cei invitați să-și spună opinia legată de Charlie Hebdo nu au fost deloc orientați, nu li s-au trasat niciun fel de linii directoare. Fiecare a scris exact ce a crezut de cuviință. Astfel, au ieșit 34 de texte care acoperă multe teme, coordonatorul fiind nevoit să le împartă pe anumite arii tematice, pentru a face mai accesibilă lectura.

“Discursul celor de la Charlie Hebdo nu era unul agresiv, ci doar ireverenţios. Pe terenul fanatismului religios, această distincţie se estompează.” (Angelo Mitchievici)

Așadar, contributorii, între care Alina Mungiu-Pippidi, Sandra Pralong, Bogdan Ghiu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Cristian Pătrășconiu sau Vasile Ernu, au scris atât despre libertatea de exprimare sau despre problemele lumii europene/islamice, cât și despre ciocnirea civilizațiilor (pro sau contra), pentru ca finalul cărții să fie dedicat reprezentărilor cazului, adică modului în care s-a vorbit public despre Charlie Hebdo. Mulți au făcut referire și la romanul lui Michel Houellebecq, Supunere, care – interesantă coincidență – trebuia să se lanseze în aceeași zi cu atacul terorist. Asta, în condițiile în care ficţiunea apreciatului Houellebecq este tocmai despre modul în care Franța ajunge să fie condusă de un președinte islamic.

13587643Peste toate aceste opinii, unele mai radicale, altele mai echilibrate, am ales să exemplific cu una moderată, din partea unui preot, Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iașilor:

Ucigașilor celor din redacția Charlie Hebdo, deși s-au declarat ofensaţi de caracterul blasfemator al unor desene, nu pot avea nimic în comun cu o credinţă religioasă autentică. Nici unii, nici alţii nu sunt nici martiri, nici eroi. Sunt victime şi combatanţi ai unor lupte duse în numele unor idoli plăsmuiţi de mintea omenească, care nu au nicio legătură cu Dumnezeul iubirii…

Sorin Bocancea (coordonator), Je suis Charlie? Regândirea libertăţii în Europa multiculturală, Editura Adenium, Iaşi, 2015

Text publicat şi în Observatorul militar.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *