Câştigi două exemplare din “Teoria tăcerii”, de Iulian Tănase – concurs încheiat

Câştigi două exemplare din “Teoria tăcerii”, de Iulian Tănase – concurs încheiat

După îndelungi deliberări – dificile, se înțelege -, am hotărât ca “Teoria tăcerii” să meargă la Liana Toma şi Luiza. Un email va ajunge la cele două câştigătoare, pentru a definitiva “procedura”.

Vă mulţumesc tuturor pentru participare şi vă aştept la următorul concurs. În curând.

………………………………………………………………………………………………………………………………………….

“Teoria tăcerii” a apărut în acest an, la Herg Benet, şi este o colecţie densă de texte despre tăcere. Mai exact, 173 de texte. După cum scriam imediat ce am citit cartea (vezi cronica), unele texte sunt “mai lungi, altele, mai scurte, ca tăcerile. Unele, filosofice, altele, literare, ca nişte proze foarte scurte, ori personale, nostalgice, precum amintirile oricui ajuns la 40 de ani, convins că, în lumea asta, dominată de un dialog al surzilor bolnavi de vorbărie, e timpul să învăţăm cum se poate tăcea”.

Cu Iulian Tănase nu m-am întâlnit niciodată, din păcate. Cu această carte, însă, mă întâlnesc des. Este una dintre cele pe care nu le-aş înstrăina, pentru că îmi place să revin la ea. Îmi oferă o stare de linişte pe care, poate, o mai regăsesc rar, în romanele bune şi în anumite cărţi de poezie.

Coperta_Teoria_taceriiÎţi va plăcea cu siguranţă “Teoria tăcerii”. Pentru a obţine unul din cele două exemplare pe care mă bucur să le pot oferi împreună cu Editura Herg Benet, trebuie:

  1. să postezi linkul acestui concurs pe peretele tău de facebook, în modul public;
  2. să scrii un comentariu aici, pe blog, despre cum anume crezi că trebuie să te comporţi în România: să fii guraliv şi să protestezi cu voce tare la nedreptăţi, ori crezi că e mai bine să taci şi să mergi mai departe? Cine se impune mai uşor în România, cel care zbiară sau cel care tace şi face? Care este atitudinea ta în relaţia cu lucrurile care nu merg bine la noi?

Cele două condiţii ale concursului sunt obligatorii pentru înscriere şi te rog să nu uiţi să incluzi în comentariu şi numele de utilizator sub care ai distribuit concursul pe facebook.

Aştept răspunsul tău până luni, 21 septembrie, la ora 12.00. Concursul va avea doi câştigători, care vor primi câte un exemplar din “Teoria tăcerii”.  Succes!

Citeşte şi:

10 thoughts on “Câştigi două exemplare din “Teoria tăcerii”, de Iulian Tănase – concurs încheiat”

  • Linkul share-ului: https://www.facebook.com/adela.cacovean/posts/991292230930886
    Greu de spus cine e mai impunator in tarisoara noastra. Daca e sa te iei dupa ce vede la televizor romanasul care pierde vremea pe la emisiuni de doi lei, guralivii sunt la putere. Omul care tace si face risca, din pacate, sa fie acoperit de vocile care striga mai tare, care poate uneori isi asuma gloria tacutului. Bine, asta nu inseamna sa luam exemplul guralivului. Dimpotriva, sa il punem pe mut sau, mai bine, sa schimbam canalul. Sau mai bine inchidem televizorul si Facebookul si ne apucam de treaba. Nedreptati sunt multe in lumea asta si in tara asta, dar pentru cauzele in care cred, daca este ceva ce pot face, ma implic. Daca nu direct, atunci ii sprijin pe cei care incearca sa faca o schimbare, asa cum pot eu.

  • https://www.facebook.com/antonia.tomus/posts/892967597444142
    Cred că în România nu există câștig de cauză în niciuna din situații. Cei guralivi își câștigă publicul lor, însă mi se pare că pun scopurile personale înaintea celor legate de cauza pentru care afirmă că luptă, în timp cei care tac și fac chiar asta fac: tac și fac. Bineînțeles, au și ei publicul lor, de cele mai multe ori mai puțin numeros, iar motivația celor de acest gen este de obicei de natură intrinsecă. Totuși, cred că adevărul este undeva la mijloc, în sensul că trebuie să existe momente în care să luptăm pentru cauza noastră, însă trebuie să realizăm că divagatul împletit cu demagogia nu duc la rezultate palpabile, așa că soluția este să ne oprim și să acționăm. Pe scurt, pentru ca un sistem să funcționeze, trebuie să reușim să îmbinăm aceste două comportamente, însă trebuie, de asemenea, să găsim un moment propice pentru a le pune în aplicare.

  • https://www.facebook.com/geo.sknte/posts/882922498423672?pnref=story
    Situația în care te afli te obligă să adopți unul dintre cele două comportamente. Desigur, sunt multe conjuncturi care te determină să te ridici și să-ți exprimi părerea despre un anumit subiect, însă asta nu înseamnă că vei fi și ascultat. Cred că cei din jurul nostru joacă și eu un mare rol. Ne-am obișnuit ca alții să facă schimbările pentru noi, iar de fiecare dată când cineva se ridică și ține piept societății, ei ori îl consideră nebun, ori vor să-l susțină, însă nu au suficient curaj să facă asta. Cei care au totuși curaj, sunt prea puțini și pot fi ușor reduși la tăcere. Oficialii noștri nu sunt doar surzi la glasul poporului, ci și la cei din rândurile lor.
    Da, să taci tot timpul e calea facilă pentru toți. De ce să te zbați, când știi de la bun început că nu o să rezolvi nimic? Dar de ce să renunți la o luptă chiar de dinainte de a o începe? Nu ai de unde ști cine ți se poate alătura pe parcurs sau în ce fel se pot schimba lucrurile. Uneori, poate că scânteia care aprinde totul ești chiar tu.
    Sunt prea multe lucruri care, cred eu, nu merg bine la noi. În privința unora nu mă pot exprima pentru că nu am suficiente informații sau, ca să spun adevărul, poate că nici nu mă interesează în mod particular lucrurile respective. Și este o greșeală. Avem cu toții tendința să ignorăm ceea ce nu prezintă un interes pentru noi și asta din cauză că cei de sus prezintă problema în așa fel încât să pară că noi, cei neinițiați și neprofesionali, nu avem cum o să o înțelegem, când, de fapt, dacă ne-am da puțin interesul, am realiza că nu e mare brânză. Fiecare e pentru el în țara asta… și mă întristează că uneori mă aflu în acea categorie, în care și eu trag doar pentru mine.

  • https://www.facebook.com/DoRiNeL.punct
    1. Tacerea este limba veacului ce ca sa fie.
    Lasand fapta sa vorbesca de la sine nu va fi nevoie sa sari guraliv la cearta, protestant. Daca am tacea si am face, noi, mai mult decat ceea ce promitem vom vedea altfel “nedreptetea”.
    2. In randul maselor impunator e cel care zbiara pentru ca atrage atentia, insa adevaratul impunator e cel care tace si “le face”.
    3. In prima instanta atitudinea mea fata de lucrurile care nu merg bine la noi este da a reflecta in ansamblu asupra noastra ca si popor, iar apoi asupra intregului univers, pentru a intelege ca am nevoie de o educare sa stiu ca adevarat de ce lucrurile se misca in directia asta si astfel ajung sa invat TACEREA si incep sa vorbesc in alt mod, nu scotand sunete in vant.

  • FB Liana Toma, share: https://www.facebook.com/liana.toma1/posts/982160621823323?pnref=story
    E bine să te faci auzit când ți se face o nedreptate, pentru că dacă taci și vei merge mai departe, nu se întâmplă și schimbă nimic. Poți să și taci, dar să faci. Cel care zbiară nu se impune, ci de multe ori e ocolit, lăsat în plata Domnului, să zbiere singur. Nu poți să te impui cu forța. Cu lucrurile care nu merg bine în România încerc să mă dau exemplu, să strâng fonduri făcînd prăjituri pentru copiii, oameni bolnavi, care au nevoie de un tratament îndelungat și costisitor, să ajut la renovarea unei secții de pediatrie, să-mi tund părul donându-l copiilor bolnavi de cancer s.a. Doar dăruind din suflet, schimbi ceva. Dacă am face toți o faptă bună pe zi, am trăi într-o lume mai bună.

  • link share: https://www.facebook.com/irma.butnaru/posts/10205409680388549?pnref=story

    Este o alegere grea, dar cunoscandu-ma pe mine as alege sa protestez cu voce tare. Sa ma implic in proteste sau in campanii care pot aduce puncte pozitive Romaniei, traiului de aici. Consider ca asa se pot schimba macar putin lucrurile, dar daca toti am merge mai departe fara sa ne uitam inapoi… mizeriile ar ramane. Imi pare rau de oamenii carora nu le pasa ori aceia care au obosit sa le mai pese.
    In Romania nu sunt multi care TAC SI FAC, deobicei zbiara si fac ori zbiara si nu fac, iar daca tac si fac… nu prea auzim de ei sau ii uitam repede. Prin urmare cred ca aceia care vocalizeaza se impun. Romania este o tara de oameni guralivi, pe acestia ii vedem peste tot la televizor (faci rating cu oamenii care zbiara) si nu numai la TV.

    să fii guraliv şi să protestezi cu voce tare la nedreptăţi, ori crezi că e mai bine să taci şi să mergi mai departe? Cine se impune mai uşor în România, cel care zbiară sau cel care tace şi face? Care este atitudinea ta în relaţia cu lucrurile care nu merg bine la noi?

  • https://www.facebook.com/luiza.maria.9047
    Tara merge bine, doar oamenii-s carcotasi. Pe de-o parte se plang, pe alta se duc si dau mita sa-si rezolve problemele mai repede, mai usor, mai curat si mai uscat.
    Cine pe cine strica, televizorul pe popor sau producatorii pe televizor? televiziunile din Ro sunt de neurmarit.

    Atitudinile oamenilor sunt in cea mai mare parte invatate, copiate dupa diferite modele. Daca cele mai facil de preluat modele, alea oferite de media, sunt asa cum sunt si inca si mai alterate pentru rating, spectatorii, cititorii, ascultatorii ajung unde au ajuns si inca mai departe.
    Omul nu trebuie indemnat sa fie guraliv, nici sa taca. Omul trebuie invatat sa accepte si respecte reguli, sa-si pazeasca drepturile, sa invete empatia, daca nu s-a nascut cu ea.

  • https://www.facebook.com/irina.onea.3/posts/10153579263322591?pnref=story
    Nu cred că trebuie să fii guraliv, ci să ai capacitatea de a discerne între „când, cum, cât şi ce” să vorbeşti.
    Nu trebuie să protestezi cu voce tare la nedreptăţi, ci, prin inteligenţă şi fermitate, să te poţi impune, şi să te poţi face auzit.
    Legat de lucrurile din tara noastra, si de mersul lor, cred ca orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:
    „un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;
    un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;
    un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde;
    un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre;
    un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;
    un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde;
    un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;
    un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase;
    un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;
    un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî;
    un timp pentru război şi un timp pentru pace.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *