Despre xenofobie, în amintirile de front ale lui G. Topîrceanu

Între amintirile lui G. Topîrceanu legate de luptele de la Turtucaia (1916), am găsit următorul pasaj. Românii, surprinşi de atacul bulgarilor, sunt dezorientaţi. Situaţia e critică. Toţi trag de viaţă ca de un fitil de ţigară, sunt disperaţi, aşa că actele extreme au o explicaţie. Aici, nu lipseşte tuşa dulce-amară a ironiei.

 

“Cete de soldaţi bezmetici au început să prade bagajele ofiţereşti grămădite în căruţe, căutând mai cu seamă sticle de coniac. Alţii, cu privirile abrutizate, unii răniţi şi pătaţi de sânge, forfotesc în toate părţile printre căruţele de corvoadă cu cărăuşi bulgari de prin partea locului, cari se uită în pământ posomorâţi, îngroziţi, aşteptând evenimentele.

Un cărăuş bătrân a făcut câţiva paşi pe lângă căluţii lui, ca să-şi potolească setea în apa Dunării. Cum stă aplecat pe brânci la marginea apei, un ţigan de-ai noştri îl vede şi, cât ai clipi, ridică arma la umăr şi-l împuşcă de la spate, în ceafă. Bulgarul tresare o singură dată din tot trupul… apoi se destinde lung şi rămâne nemişcat, cu faţa-n jos, cu o mustaţă în apă şi cu alta deasupra.

– De ce l-ai împuşcat, mă? întreabă un căprar din grăniceri, apropiindu-se.

– Fiindcă e bulgar! rânjeşte ţiganul, fudul.

Auzind vorba asta, grănicerul îi trânteşte, cu sete, un pumn în faţă:

– Na!

Şi smulgându-i arma din mână, o aruncă în apă:

– Fi’ncă eşti ţigan, îi explică el.”

 

G. Topîrceanu, „Memorii de război. Amintiri din luptele de la Turtucaia. Pirin Planina”, Editura Humanitas, 2014

 

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *