“Istoria Regelui Gogoșar”, Radu Aldulescu

  •  
  •  
  •  
  •  

Istoria lui Emanuel Victor Calomfirescu, un țăran din Gogoșu, o localitate amărâtă din Oltenia, țăran care se ridică după ce colaborează cu Securitatea și duce compromisul la rang de artă, adaptându-se vremurilor în care înmugurea neocomunismul, așadar istoria acestui țăran ajuns după ’90 patronul unui trust de presă și candidat la prezidențiale nu este inedită. Au abordat-o și alți scriitori (cel mai recent, Cristian Teodorescu, în Șoseaua Virtuții. Cartea Câinelui), fără ca efortul lor să aducă revigorarea literaturii, să ceară tiraje peste tiraje și să implore prezența scriitorilor la lecturi publice. De altfel, am impresia că Radu Aldulescu nici nu scrie, aparent, aceeași poveste, de vreo trei romane încoace, pentru a determina vreo schimbare ori pentru a impresiona, ci pentru că el însuși se simte trădat visceral de o societate care trăiește în continuare cu frică. Aceeași frică din cele 10 luni în care personajul său principal de aici se afla închis în penitenciarul de la Colibași, când „Oamenii sunt cuminți și la locul lor, integrați, până și ăia din pușcării. Nimănui nu-i arde de revoluții. Lumea are copii, familii, slujbe, case, milioane de apartamente pentru țărănimea muncitoare, în lanuri de blocuri înșirate de-a lungul bulevardelor. Lumea are chiar și ce pune pe masă…”

Cronica mea la romanul lui Radu Aldulescu a fost publicată în revista Timpul, nr. 199, octombrie 2015. Se poate citi integral şi de pe site-ul revistei.

Un interviu cu scriitorul: aici.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *