Însemnări din adolescenţa scriitorului Vasile Baghiu

  •  
  •  
  •  
  •  

Trei fragmente, desprinse din câteva zeci de caiete, pe care scriitorul le-ar putea împărţi în mai multe categorii: „Jurnal de liceu”, „Jurnal din sanatoriu”, „Jurnal din anii nouăzeci” şi „Jurnal de călătorie”.

2

„Ce durere insuportabilă îmi dă măseaua de minte! Pe urmă plictiseala şi neputinţa de a avea curajul să plec, să plec în Franţa, ţara pentru care am fost născut. La Paris voi avea libertatea gândirii şi asta nu e puţin. Încă de la debutul în revista „Orizonturi” m-am izbit de limita până unde poţi merge cu gândirea. Îmi pare atât de rău că nu am plecat atunci de la Galaţi, cu marinarii greci până la Salonic. Pe Mediterana se poate trece uşor. Deja acolo începe Occidentul. Mă gândesc la Mircea Eliade…”

Deocamdată, mărturiile nu au fost prinse în vreun volum. „Să mai treacă nişte ani şi mai vedem”, mi-a transmis Vasile Baghiu.

„Multe din însemnările din perioada adolescenţei, se referă la practica din spital (eram elev al unui liceu sanitar), mediu care m-a influenţat decisiv, cu boala şi moartea, în aproape tot ce am scris.”

3

„Am fost la Prosectură. Miros suportabil. Două cadavre pe mesele de beton. Unul dintre ele era al unui tânăr de optsprezece ani. Fusese înjunghiat. L-au ciopârţit tot cât am stat acolo vreun ceas. Am ieşit afară. M-a impresionat zarzărul înflorit de la fereastra sălii de disecţii.”

1

„Nu ştiu

 

Singur nu mă mai lăsa!

Tu nu vezi că ziua e amară

ca miezul sâmburelui de cireş,

drumurile parcă sunt făcute să ne aducă înapoi,

tu nu vezi că ceva ne scapă printre degete, ca o apă, tu

nu vezi?

Singur nu mă mai lăsa,

mă înnegurează o aprigă dorinţă de moarte,

nu mai ştiu să citesc în stele,

să găsesc urma ta sau a mea

printre ele, nu ştiu

câte dureri ne vor preface de

azi înainte, nu ştiu sfârşitul,

nu ştiu începutul,

nu ştiu ce adevăr în lumea

asta ne minte.”

…………………………………………………………………………………………………………………….

vasile-baghiu1Vasile Baghiu (n. 1965, Borleşti, Neamţ) este inventatorul „himerismului”, concept şi manifest care teoretizează o direcţie nouă în poezie. Semnează mai multe volume de poeme (printre care Gustul înstrăinării, 1994; Rătăcirile doamnei Bovary, 1996; Himerus Alter in Rheinland, 2003; Cât de departe am mers, 2008), o culegere de proză scurtă (Punctul de plecare, 2004), două romane (Ospiciul, 2006 – Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi, Planuri de viaţă, 2012 – Premiul „Liviu Rebreanu”), cronici literare şi eseuri în diverse reviste. În 1998, îngrijeşte volumul Prizonier în URSS, scris de tatăl sau, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), în anii ’50, imediat după întoarcerea din prizonieratul sovietic. A fost tradus în germană, spaniolă, italiană, rusă, maghiară, slovacă şi cehă. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN-Club. Psiholog în promovarea sănătăţii, locuieşte la Piatra Neamţ, este căsătorit şi are doi copii.

Cu şi despre Vasile Baghiu, am publicat: interviu cu scriitorul (septembrie 2013): „Viaţa unui om este mai presus de orice tip de artă”; cronica romanului „Planuri de viaţă” (iulie 2013); cronica romanului „Fericire sub limite” (ianuarie 2015).

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *