Între Lume și ne’Lume – despre “Scârba sfântului cu sfoară roşie”, de Flavius Ardelean

“Eşti pelerin într-o pustie, pe timp de iarnă, mergi cu gândurile tale către o cetate, mânat de o idee pe care doar tu o ştii, eşti doar tu, cu gândurile tale, cât vezi cu ochii. Deodată, din mijlocul îngheţului, răsare o căruţă cu coviltir. De sus, te priveşte o umbră de om, într-o robă cenuşie. Te uiţi la mârţoagă şi nu-ţi dai seama cine pe cine trage, dar pe frigul acesta, chiar şi un cal obosit legat de o căruţă fragilă pare o variantă acceptabilă. Şi-n timp ce cauţi să-ţi lămureşti imaginea aceasta surprinzătoare, din roba cenuşie se-ntinde spre tine o mână din oase, care aproape că te dă pe spate, iar o voce ca dintr-un alt univers te-ntreabă: Încotro? Zici Alrauna, căci cu Alrauna în minte ai tot înaintat pe drumul pustiu. Ca şi anesteziat, urci în spatele căruţaşului.”

Continuarea cronicii, în revista Timpul – aici.

Flavius Ardelean, “Scârba sfântului cu sfoară roşie”, Editura Herg Benet, 2015, 272 de pagini

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinut protejat împotriva copierii