Literatură în ringul de box

La sfârșitul anului trecut, a avut loc cea de-a opta ediție a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB).

Afişul acestei ediţii a cuprins 17 nume de primă mărime ale literaturii contemporane, din Turcia, Elveţia, Ungaria, Spania, Statele Unite ale Americii şi România, iar noutatea absolută a fost reprezentată de includerea în ultima seară de festival a programului Literary Death Match, proiect creat în Statele Unite, în care patru scriitori se înfruntă prin lecturi publice într-un ring de box şi sunt evaluaţi de un juriu.

În prima seară a FILB 8, am putut vedea doi prozatori străini născuţi în România: György Dragomán, din Ungaria, unul dintre cei mai premiaţi scriitori est-europeni ai momentului, publicat în 2015, la Editura Polirom, cu romanul Rugul, şi Dana Grigorcea, din Elveţia, al cărei cel mai recent roman, în curs de publicare la Editura Humanitas, a concurat la premiul Cartea Anului în ţara sa de adopţie. Alături de cei doi, au fost scriitorii români Adriana Bittel şi Ion Iovan. Doamna Bittel, cu o serie de cărţi recente la Humanitas, între care Cum a îmbătrânit o blondă, şi domnul Iovan, cu noul său recurs la viaţa lui Mateiu Caragiale, M J C, apărut la Polirom, după ce, ne amintim, publicase un eseu biografic în 2002, precum şi Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale, însoțite de un inedit epistolar, precum și indexul ființelor, lucrurilor și întâmplărilor, în prezentarea lui Ion Iovan, la Editura Curtea Veche, în 2008.

Cu ajutorul Adelei Greceanu şi a lui Matei Martin, amfitrionii serii, cei patru scriitori au răspuns mai multor întrebări, despre actualitatea literaturii şi rolul experimentului în poveste, despre stil ori despre ce anume îi provoacă la scris. Lui Ion Iovan, cel mai important lucru în construirea unei cărţi i se pare tonul: Trebuie să recunosc că odată ce l-am găsit, cartea e aproape scrisă. La rândul său, Dana Grigorcea a precizat că la prima pagină dintr-o carte a lucrat întotdeauna cel mai mult: Acolo se stabileşte tonul, aşa că acolo stau cel mai mult timp…

Doi străni, dar de data asta get-beget, şi doi români, şi în cea de-a doua seară a FILB 8. Spaniolul Iván Repila, publicat de Editura Univers cu Băiatul care a furat calul lui Attila, turcul Burhan Sönmez, căruia urmează să-i apară la Polirom romanul Istanbul Istanbul, şi ai noştri Octavian Soviany şi Cosmin Perţa, care au citit din Moartea lui Siegfried, Editura Cartea Românească, 2015, respectiv În urmă nu mai e nimic, Editura Polirom, 2015. Cu aceiaşi amfitrioni, întrebările au ţintit aproximativ aceleaşi subiecte, însă cu răspunsuri ceva mai elaborate şi mai interesante, între care cel al spaniolului Repila (suporter al echipei de fotbal Athletic Club Bilbao):

“Creaţia este, în general, un act de libertate. Când te laşi în voia libertăţii, uneori te vindeci, alteori te autodistrugi…”

Ori cel al lui Octavian Soviany:

“Cărţile se scriu singure. Noi nu facem decât să le stricăm.”

Impresionantă afirmaţia turcului Burhan Sönmez, pentru care, asemenea scriitorilor din prima seară a festivalului, începutul unui roman este foarte important.

“Primul rând, primul paragraf şi prima pagină sunt cele mai importante. Pentru definitivarea primei pagini stau un an.”

Cititorii ar putea fi interesaţi şi de modul în care se structurează un roman în mintea scriitorului. Iván Repila a mărturisit cum i-a venit ideea de la care a plecat cel mai recent roman al său, Băiatul care a furat calul lui Attila, în care acţiunea, aparent simplistă, într-un cadru minimalist, se petrece într-o prăpastie, cu doi băieţi rătăciţi, care speră la salvare. De câţiva ani, am insomnii şi coşmaruri, a povestit scriitorul. Ei bine, în unul din aceste coşmaruri, a văzut clar un bărbat pierdut într-o grotă, care caută disperat ieşirea. Aşadar, o idee de roman se poate găsi şi într-un vis…

Literary Death Match, surpriza organizatorilor pentru această ediţie a FILB, a însemnat o adevărată revelaţie pentru cei obişnuiţi să asiste seară de seară la discuţii cu scriitori. De această dată, datorită formatului imaginat de Adrian Todd Zuniga, Bucureştiul – primul oraş dintr-o ţară din Europa Centrală şi de Est în care ajunge acest proiect – a privit literatura altfel. Cei patru poeţi participanţi, Tara Skurtu, Svetlana Cârstean, Răzvan Țupa şi Mugur Grosu, au fost judecaţi cu un stil ce baleia de la umor şi ironie la referinţe literare (dar şi din alte zone, după inspiraţie) de trei juraţi: Luiza Vasiliu, Bogdan-Alexandru Stănescu şi Andrei Gheorghe. Un adevărat show, care s-a lăsat cu poeme citite de pe corp, cu o sticlă de apă turnată pe cap în timpul reprezentaţiei ori cu, în toate situaţiile, adevărate puneri teatrale în scenă, cei patru poeţi încercând să impresioneze şi să convingă publicul numeros şi juriul. Adrian Todd Zuniga a ţinut interesul aprins ca un adevărat actor de stand-up ori ca un prezentator de gală de box, impunându-le poeţilor chiar şi să rostească pe litere numele dificil de pronunţat ale unor scriitori.

A fost o seară inedită şi frumoasă, care a dat culoare unui festival devenit deja clasic pentru publicul de literatură din Bucureşti şi nu numai (pentru că Festivalul Internaţional de Literatură s-a extins de câţiva ani şi la Timişoara). Mulţumiri se cuvin celor care au găzduit evenimentul (şi o fac de opt ani deja) – Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român, precum şi organizatorilor.

FILB, cel mai important festival independent de literatură din România, a fost iniţiat în 2008 de managerul cultural Oana Boca Stănescu, alături de scriitorii Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu. Din 2012, Ioana Gruenwald s-a alăturat echipei organizatorice.

“În proza de astăzi de la noi, se face un exces de biografism, ceea ce poate însemna un deficit de imaginaţie. Mie îmi place să-mi închipui.” – Octavian Soviany

Sursa foto reprezentativă: pagina de Facebook a FILB.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *