Cu gândul peste mări şi ţări

  •  
  •  
  •  
  •  

Există un tip în America, și spun America pentru a vă arunca brusc într-un spațiu gigantesc în care să orbecăiți după omul meu, așadar există un tip, pe care-l cheamă Sierra, chiar așa, Sierra, ca pe o serie de mașini, iar Sierra „al meu” ce face el, drăguţul, la trecerea dintre ani? La ce speră el, Sierra, când prin alte părţi sunt indundaţii, ori incendii, ori crime domestice, ori adultere, ori mese îmbelşugate cu ochii în smartphone-uri, când lumea din jur pare că fuge de esenţial pentru a se pierde în nesemnificativ, futil, pisici ori căţei pe schiuri? La ce visează domnul Sierra? Sierra, 38 de ani, fost ofiţer de marină. Repet, 38 de ani, fost ofiţer. La naiba, există viaţă şi după epoleţi? Wow! Deci, domnul Sierra se gândeşte la cum o să-i meargă afacerea. Nu e chiar ceva original, mai degrabă un soi de franciză, pentru că magazinul său va fi al nouălea dintr-un lanţ care deja funcţionează cel puţin acceptabil, însă spre marea mea mirare lanţul acesta în care se înscrie şi domnul în cauză nu vinde zarzavaturi, nu e de pariuri sportive şi nici de medicamente. Este vorba de nişte magazine care vând cărţi la mâna a doua. Da, doamnelor şi domnilor, cărţi. Vorba ceea, te fac neprost! Când am aflat aşa veste, mi-a venit să râd. Cum adică să vinzi cărţi? Domnul Sierra – apropo, nu sunt sigur că-l cheamă aşa, pentru că Washington Post nu-i dă prenumele, îi zice Sierra şi atât, de parcă ar fi cu identitate protejată – musiu ori trăieşte pe altă planetă, ori habar n-are despre cum e lumea noastră. Păi noi nu avem căldură în calorifere, păi noi stăm cu orele să vină trenul în gară, păi la noi încă mai umblă căţeii cu covrigi în coadă – alo, domnul Sierra, ştiţi ce sunt aceia covrigi? – iar el se gândeşte să vândă cărţi folosite. Ce bazaconie! Ce oameni neserioşi! Ei nu ştiu că s-au inventat telefoanele inteligente, care mai au puţin şi trag cartuşe după colţul blocului, cu aplicaţii peste aplicaţii, în care poţi să citeşti până-ţi vine acru despre unde şi-a petrecut vecinul vacanţa, ce gust au avut prăjiturelele doamnei de la patru şi ce tip de vaselină megaextrasuperwow a primit de la Moş Crăciun maşina domnului de la parter. Cum ar veni, afli imediat tot ce ai nevoie, tot ce mişcă, toate gusturile, preferinţele, intimităţile pe care altădată le căutai cu un pahar întors pe perete. La 38 de ani, după nişte ani în marină, domnul Sierra vinde cărţi. Mi se pare că, într-adevăr, trăieşte pe altă planetă, de unde, ca o veste bună adiacentă, vine faptul că cei care cântau prohodul cărţilor tipărite se pot duce la culcare. Cărţile pe hârtie nu vor muri, cel puţin nu curând, pentru a le lăsa în huzur pe cele electronice. Vor trăi mai ales datorită celor care nu-şi permit cărţi noi. Şi, mai ales, unor inconştienţi precum acest Sierra – sunt curios cum îi cheamă pe alţi librari din lanţ, Alfa, Bravo, Delta? – care visează la liniştea dintre cărţi după o viaţă de Atenţiune! şi La mine, fugaaa, marş! Nici nu ştiu cum să iau acest gând ghiduş la început de an, dar am clară în minte imaginea unui birou de comandant pe care, cu cotoarele către vizitator, stau nişte cărţi. Sun Tzu, Clausewitz, Toffler. Biroul e rupt din realitate, dacă sunteţi chiar atât de curioşi. Ca şi comandantul. Care are, cu siguranţă, mai mult de 38 de ani, dar citeşte ori cel puţin asta îşi doreşte să vadă oaspeţii. Şi cu imaginea asta în minte mă întreb de ce o fi ieşit Sierra din marină la anii ăştia? E clar de pe altă lume.

Text publicat în “Observatorul militar”, nr. 1/2016. Sursa foto reprezentativă: http://www.wallsofbooksdc.com/

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *