Alexandru Voicescu: “Lumea ar râde de editori dacă ar spune adevărul”

L-am avut invitat la emisiunea „Punct şi virgulă” din această săptămână pe Alexandru Voicescu, directorul Editurii Herg Benet.

Am discutat atât despre editură şi planurile sale (în 2016, încep primele traduceri şi apariţii pe piaţa externă), cât şi despre tumultoasa viaţă literară din România, cu criticii ei, cu bloggerii ei şi cu mult din ce înseamnă promovarea cărţilor.

Nu am neglijat debutul ca scriitor al lui Alexandru Voicescu („Malad”, 2015) şi modul în care îi este influenţat scrisul de soţia sa, Cristina Nemerovschi – sunt căsătoriţi de vreo 15 ani, şi tot de atunci au renunţat la televizor. 🙂

Aveţi ce asculta: goo.gl/K7VPbw

Am rupt câteva dintre afirmaţiile sale:

În 2009-2010, Polirom a renunţat la strategia de a publica debutanţi, şi foarte multe cărţi care erau într-adevăr bune nu-şi mai găseau editură. Eu am speculat cumva lucrul ăsta…

Cartea noastră care s-a vândut cel mai bine a fost “Cimitirul”, de Teleşpan. A fost megabestseller. Când alte edituri, care îl refuzaseră, i-au văzut succesul, i-au scris că vor să-i publice următoarea carte, în caz că o să mai aibă una. El a fost extravagant în promovare şi s-a văzut asta.

Majoritatea cărţilor Cristinei Nemerovschi ar avea succes în străinătate… Probabil, prima traducere a editurii o să se concretizeze în Olanda, pentru „Păpuşile”.

Editorii ţin secrete tirajele şi vânzările; dacă ar spune adevărul, ar râde lumea de ei. Mint cu neruşinare uneori.

Mi-ar face plăcere să-mi păstrez autorii la editură “forever”.

Cred că-s cam dictator la editură. Eu cam decid totul.

În cazul unei cărţi proaste, pot să-mi dau seama chiar şi într-un minut de valoarea ei.

Mi-am dat seama că, nefiind arondaţi găştilor literare, cărţile noastre nu erau luate în considerare şi nu le-am mai trimis revistelor. Calitatea cărţilor nu era suficientă ca să intre la nominalizări de premii… Pe de altă parte, presa culturală nu are absolut niciun cuvânt de spus faţă de ce înseamnă vânzările şi receptarea publică a unei cărţi. O recenzie care apare pe un blog bun din România generează de o sută de ori mai multe vânzări faţă de o cronică literară – poate chiar profesionist făcută – care nu ajunge absolut la nimeni.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *