Cum arată nişte librării din Germania

  •  
  •  
  •  
  •  

Am vizitat librăria Mayersche atât în Düsseldorf, cât şi în Köln. Pe prima, în timpul săptămânii, pe a doua, sâmbăta, când centrul Kölnului părea asaltat de turişti ori de cei care, după cinci zile de muncă, scăpaseră la cumpărături.

Mayersche seamănă ca grandoare cu Cărtureşti Carusel. Ambele variante văzute de mine sunt clădiri moderne, amplasate în centru, la capătul unor alei foarte circulate, doldora de magazine luxoase, extrem de populate indiferent de oră, încât te şi miri de unde atâţia bani, de unde atâta putere şi curăţenie, de unde atâta distanţă între noi şi ei, dar aici mă opresc cu comparaţiile inutile, că nu despre ele m-am gândit să scriu aici.

În Düsseldorf, Mayersche are parter plus patru etaje (nici nu mai amintesc de subsol, unde copiii pot ajunge pe tobogan), fiecare cu specificul lui, iar din loc în loc găseşti câte o măsuţă cu posibilitatea de testare a ebook readerelor Tolino.

Rafturi înalte, curăţenie nemţească şi un rost în toate farmecă orice vizitator. Nu lipsesc dichisurile, „nimicurile” care încântă orice cititor împătimit (semne de carte, căni, magneţi, punguliţe, felicitări, huse etc.), şi deşi pare aglomerat, pentru că mulţimea din stradă se scurge natural şi în librărie, nu e deloc gălăgie, ba chiar găseşti câte un colţ pe unde nu trece nimeni şi chiar acolo e un fotoliu roşu uriaş, în care te cufunzi citind cea mai nouă traducere din Knausgard.

La case, linişte şi pace, deşi se vinde aproape ca la o lansare Cărtărescu. Doamne trecute de prima tinereţe jonglează cu calculatoarele, dacă ai nevoie de o informaţie, şi îţi zâmbesc amabil chiar dacă nu prea ştii germană. Par să spună „Da, drăguţule, ştim cât ai suferit până să vii aici, dar relaxează-te, acum eşti în raiul cărţilor şi eşti pe mâini bune!”. Şi tu n-ai decât să le crezi, pentru că sunt credibile, neprefăcute, nu par să stea acolo din obligaţie ori pentru salariu ori pentru că n-au găsit alt job mai bun.

Rafturile sunt pline de recomandările librarilor ori ale vizitatorilor, scrise de mână pe nişte bileţele-tip, aşa cum am mai găsit la Cărtureşti Verona, în Bucureşti. Chestioare scurte, gen „ecranizarea acestui roman este nominalizată la Oscar 2016”. Ceva care să atragă, să-ţi ia ochii, aşa cum sunt mai toate coperţile “la ei”.

Apropo, mi-a plăcut tare mult cum e editat „Sticletele”, de Donna Tartt. O ediţie mare, pe un soi de hârtie uşor înspre crem, legată impecabil, astfel încât oriunde o deschizi, nu ai senzaţia că rămâi cu paginile în mână. Şi am mai văzut şi un Julian Barnes care mirosea incredibil. 🙂

Despre cultul hârtiei tipărite aş putea face un text separat, atât sunt de frumos editate unele cărţi, cu supracopertă şi cu un format al caracterelor de care te îndrăgosteşti pe loc.

În ambele variante de Mayersche, cât şi în altă librărie despre care voi povesti imediat, am remarcat numărul uriaş de reviste, mai ales în limba germană. Specializate pe orice ţi-ai imagina (cultură, grădinărit, sport, maşini etc.), ocupă rafturi întregi şi nimeni nu se supără dacă le iei pe rând, le răsfoieşti şi le aşezi la loc fără să cumperi niciuna.

Mult mai liberă mi s-a părut librăria Stern-Verlag Buchhaus din Düsseldorf, poate şi pentru că e departe de ciclonul străzilor cu magazine luxoase. Am vizitat-o pentru că apare pe primul loc într-un top al recomandărilor, însă nu m-a impresionat la fel ca Mayersche, deşi ca structură e cam la fel. Domenii atent distribuite, cu sute şi mii de cărţi aşezate după numele autorului, precum şi cu zone vaste dedicate, de pildă, gastronomiei ori IT-ului…

Copiii sunt aşteptaţi tot la subsol, unde, spre deosebire de Mayersche, e şi o cafenea-patiserie, cu sendvişuri bune, bune la 3 euro, ori cafea la 2 euro. Nu-i deloc gălăgie, eşti răbdat să încerci orice, inclusiv cărţile pentru copii care scot tot felul de sunete de animale, iar la casă nu dai doar de doamne, ci şi de câte un tip cu ţepi în loc de păr, dar ţepi din aceia de 30 de centimetri, ca nişte spiţe de umbrelă. Şi la Stern-Verlag poţi să încerci ebook readere, deşi aici parcă sunt marginalizate într-un singur loc, poate şi din cauză că Stern-Verlag are şi zonă de anticariat, deci pare mai agăţată de trecut.

Pe de altă parte, Stern-Verlag era în renovare, iar etajul şi o parte din parter nu erau deschise, deci nu mi-am putut forma o impresie completă, însă chiar şi aşa parcă Mayersche e peste ca atractivitate. Interiorul la Stern-Verlag e mai pe genul Companiei de Librării Bucureşti, pe când Mayersche arată a Cărtureşti ori Bastilia. Şi cu asta cred că am spus destul. Dar e o cu totul altă scară, o cu totul altă planetă, pe care abia aştept să o vizitez din nou mâine, că tot scrie Deutschland pe mine pentru câteva zile. Ceea ce vă doresc şi vouă. Tschuss!

 

Citeşte şi:

4 comentarii la „Cum arată nişte librării din Germania”

  1. Și mie mi-au plăcut librăriile din Berlin, inclusiv bilețelele de pe cărți. 🙂 Când am fost eu, Thalia avea și Blind date cu o carte, o inițiativă care se instalase și la noi la un moment dat (am pus atunci poza pe pagina de FB a blogului).

    1. Draga D-le Pistea,
      eu locuiesc in Germania de 13 ani si cunosc amanuntit librariile din orasul Nürnberg deoarece le livrez in serviciul unui angrosist carti, E-Reader, suveniruri, Cd` s…,etc.
      Nu pot decit sa subscriu la cele consemnate de d-voastra, adaugind inca ceva foarte interesant: inca nu pot sa imi potolesc mirarea cum in cartiere mici, pe stradute inguste, relativ ascunse, exista niste locuri minunate in care se vind carti (librarii-papetarii) si aceste magazine mici exista -in parte- fara incetare inca din perioada interbelica! Si pot sa va spun pe baza comenzilor efectuate ca sunt infloritoare d.p.d.v. comercial.

      1. Vă mulțumesc pentru mesaj. Mi s-a făcut dor de Germania când l-am citit și m-am bucurat să văd că, după atâta timp, cineva a remarcat din nou acest articol.
        Sunt puțin invidios față de locurile în care trăiți și față de meseria dvs. 🙂 Le-aș vrea replicate în România (locurile) și mi-ar plăcea să putem discuta și aici de termene lungi în materie de afaceri de genul acesta. Din păcate, sunt spații diferite, iar uneori am impresia că e vorba și de timpuri diferite.
        Mult succes!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *