Proze cu parfum marin

  •  
  •  
  •  
  •  

Când Pascal desenează corăbii, te simţi alături de el şi, simultan, singur. Pentru că aşa pare şi el. Veşnic în mişcare, între un aici şi un acolo, mereu cu o destinaţie în minte, cu o misiune, cu ceva de reparat pe o navă, cu o chestiune umană de reglat, întruna într-o căutare şi niciodată fixat undeva, nici măcar în dragoste, care e un soi de tânjire, după cum o simte cel care este salvat din ape de către delfini, iar ulterior se uită cu jind şi semificaţie după ei.

Textul meu despre cartea lui Radu Niciporuc, “Pascal desenează corăbii” (Editura Cartea Românească, 2016), integral, în revista Timpul: aici.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *