“Ea şi El. Biografia unei relaţii” de Aurora Liiceanu

Despre ce amintiri poate trezi în tine revederea unei persoane, a unei imagini ori a unui obiect, ba chiar a unei anumite culori.

Despre numeroasele noastre euri suprapuse, aşa cum credea Virginia Woolf: „ca maldărul de farfurii din mâna unui chelner, aceste auri având ataşamenetele lor, simpatiile lor, mici constituţii şi drepturi ale lor”.

Despre vise şi cât de mult sunt ele legate de realitate, cum apar ele, de ce pe unele ni le amintim, iar pe altele, nu, de ce unii oameni visează mai des, iar alţii mai deloc.

Despre ce ţine legată o femeie de un bărbat şi viceversa, adică despre acele cârlige invizibile care fac legătura între ei – cârligele, ca iţe ce se prind între oameni şi care le fac relaţiile unice. La cârlige, Aurora Liiceanu aminteşte şi de conceptul de „efect de cuplu” inventat de un psiholog, conform căruia cei doi fuzionează în timp, depersonalizându-se şi împrumutând în mod inconştient unul de la celălalt gesturi, atitudini ori vorbe. Este, într-un fel, o alipire de teritorii, dacă ne gândim la termenul de „provincie” preluat de la Alain de Botton, unde provincia înglobează toate relaţiile, tradiţiile, ritualurile cu care vine o persoană în faţa alteia.

Ea şi el se despart după câţiva ani, când el decide să se întoarcă la familia lui. Relaţia lor, mai solidă decât ne-am închipui dacă ne gândim că e vorba de una extraconjugală, se cere explicată tocmai pentru că e una extrem de profundă. Ea nu înţelege şi caută aceste explicaţii mai ales că are nenumărate pagini din jurnalul lui şi scrisori de la el, care atestă o dragoste mai puţin comună, de o intensitate aproape romantică. El suferă din incapacitatea de a-şi duce dragostea mai departe, iar ea şi-a dorit mai mult, însă s-a tot lovit de un zid pe care acum încearcă să şi-l explice.

Mai puţin practică şi mai mult filosofică decât mi-am imaginat, cartea Aurorei Liiceanu aduce în faţă un bărbat interesant, un adevărat personaj. Cu un talent scriitoricesc incredibil, el încearcă să-i explice Ei de ce nu mai pot continua. Cumva, cred că încearcă să-şi explice şi sieşi ce este această dragoste de care-i cam place, dar pe care nu o poate duce mai sus de atât.

Citiţi „Ea şi El. Biografia unei relaţii” măcar pentru scrisorile şi foile lui de jurnal. Sunt excepţionale. De altfel, dacă la început nu i-am dat importanţă, acum cred că este de remarcat faptul că Aurora Liiceanu i-a dedicat lui cartea. „Pentru El.” El, acolo unde e, dacă e, poate fi un scriitor grozav.

„Aş vrea să fiu fum de ţigară sau borcan cu cremă sau inel de mână sau de picior sau cercel sau ciorapi de plasă sau orice porţi tu.”

Şi o mai puteţi citi şi pentru numeroasele trimiteri la Elif Shafak, Oliver Sacks, Martha Bibescu ori T.S. Eliot. O relaţie explicată în acest univers livresc, prin incursiuni atât în trecutul celor doi, cât şi în visele lor.

Editura Polirom, 2016, nr. pagini: 256;

Se poate cumpăra de pe elefant.ro sau libris.ro.

Salvează

Salvează

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *