Lună: octombrie 2016

Cum iubim

Nu e o interogaţie, ceea ce înseamnă că ştim cam cum iubim şi că în cărticica asta e rost de nişte explicaţii. Pentru cine are nevoie de ele. Dacă are nevoie de ele.

De obicei, avem nevoie de explicaţii în chestiunea iubirii numai când iese rău. Când iese bine, nu …


„O nouă istorie a serviciilor secrete sovietice” de Jonathan Haslam

„Spre uşurarea mea, niciun serviciu de informaţii nu mi-a oferit şi nici nu mi-a acordat vreodată ajutorul.” Îl credem sau nu pe Jonathan Haslam, profesor la Princeton, la School of Historical Studies din cadrul Institute for Advanced Study? Nu trebuie să ne pronunţăm, putem să-i citim cartea şi fără a-l …


Cum un copil schimbă totul în viaţa de cuplu – despre „Calitatea luminii” de Mircea Pricăjan

Există o amplificare a tensiunii în scriitura lui Mircea Pricăjan, pe care o poţi atribui fără îndoială influenţei lui Stephen King. Conexiunea îţi este servită chiar de autor, care a lăsat o menţiune în acest sens pe manşeta cărţii: „A absolvit Facultatea de Litere din oraşul natal (Oradea), cu o …


Cum a scăpat de negi Karl Ove Knausgård

Într-o zi, când micul Karl Ove Knausgård a ajuns acasă, tatăl lui, un tip cam rigid, de care lui Karl Ove îi cam era frică, l-a surprins spunându-i că-l va vindeca de negii de pe mâini. Karl Ove avea mâinile pline de negi, iar o astfel de veste l-a binedispus …


Mărturia unui imigrant norocos

Gulwali Passarlay avea 12 ani când mama sa l-a trimis de acasă, departe de haosul din Afganistan. Pentru a înţelege drama din această ţară, trebuie să te gândeşti în primul rând la zbuciumul din sufletul unei mame care ajunge să considere că e mai bine să-şi arunce fiul în mâinile …


Pe Marte, în centrul Bucureştiului

Am fost aseară în Journey Pub, pentru un eveniment livresc special. Adică, un fel de lansare de carte. Cel puţin aşa mi-ar plăcea să cred. Cam aşa ar trebui să arate o lansare de carte, doar că nu ştiu cum s-ar putea face asta cu adulţi. Ba ştiu, dar nu …


„Ultima ţigară a lui Fondane” – Cătălin Mihuleac

De când i s-a reproşat că e un scriitor satiric, Cătălin Mihuleac a început să se ocupe serios de Holocaust. A făcut-o remarcabil în romanul „America de peste pogrom” şi a recidivat, parcă şi mai intens, în „Ultima ţigară a lui Fondane”, care se subintitulează chiar „Istorii de Holocaust”. Este …


error: Conţinut protejat împotriva copierii