„O nouă istorie a serviciilor secrete sovietice” de Jonathan Haslam

„Spre uşurarea mea, niciun serviciu de informaţii nu mi-a oferit şi nici nu mi-a acordat vreodată ajutorul.” Îl credem sau nu pe Jonathan Haslam, profesor la Princeton, la School of Historical Studies din cadrul Institute for Advanced Study? Nu trebuie să ne pronunţăm, putem să-i citim cartea şi fără a-l suspiciona de vreo orientare.

În orice caz, profesorul are cel puţin alte cinci cărţi în care se ocupă de Uniunea Sovietică, deci numai de necunoaşterea spaţiului prezentat nu îl putem bănui.

„O nouă istorie a serviciilor secrete istorice” şi-a propus să-l ajute pe cititor „să înţeleagă mai bine decât înainte cum s-a desfăşurat lupta între Est şi Vest în subteran, sugerând de ce a pierdut regimul sovietic, şi, la fel de important, să înţeleagă mai bine şi mentalitatea celor care conduc astăzi Rusia”.

Subiectul este tratat cronologic, fără a evita paralelismele interesante între modul de operare din perioada sovietică şi metodele recente. Se arată cum a apărut CEKA/KGB, dar şi cum a luat naştere instituţia rivală a acesteia, Direcţia a IV-a a statului-major al armatei. Se explică dezechilibrul din anii 1930, cauzat de rivalitatea dintre serviciile de informaţii militare şi cele civile, care a dus la preluarea operaţiilor din străinătate de către contrainformaţii şi subordonarea ulterioară a serviciilor de informaţii militare faţă de cele civile.

Jonathan Haslam spune că „serviciile de informaţii militare erau singura ramură care avusese o secţie analitică eficientă, iar această secţie a fost defiinţată rapid”. Sub Teroarea lui Stalin, şi criptografia sovietică a avut de suferit, iar consecinţele acestor „neglijenţe” aveau să se vadă, crede profesorul Haslam, pe parcursul Războiului Rece, în care avantajul iniţial al sovieticilor ţinea mai degrabă de calitatea spionilor.

Ulterior, odată cu pierderea de către sovietici a spionilor lor din Statele Unite şi Marea Britanie, atenţia s-a îndreptat către contrainformaţii, în timp ce se încerca o redresare a situaţiei din planul informaţiilor militare şi al criptografiei. Profesorul Haslam povesteşte şi despre cacealmaua rachetelor balistice intercontinentale din vremea lui Hruşciov, precum şi despre pierderea încrederii, unul dintre aspectele vulnerabile ale sistemului sovietic.

În orice caz, conform surselor sale – „unul dintre prietenii mei din Uniunea Sovietică îmi tot amintea…”, zice undeva Jonathan Haslam –, odată cu sfârşitul experimentului sovietic, a rămas în urmă sentimentul că oamenii care şi-au dedicat viaţa serviciilor secrete sovietice puteau face mai mult. „Aşa că nu ar trebui să ne surprindă faptul că îşi consideră istoria o sursă de inspiraţie pentru viitor – iar cum ţara este condusă de un fost ofiţer operativ, toţi se aşteaptă la realizări şi mai mari. Nu sunt semne că preşedintele Putin are prea multe motive să se abţină – ba chiar dimpotrivă.”

Jonathan Haslam, „O nouă istorie a serviciilor secrete sovietice”, Editura Polirom, 2016

Text publicat în “Observatorul militar”. Poţi cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau de pe site-ul editurii.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *