“Hey, guys!” – câte ceva despre Future of Media 2016

  •  
  •  
  •  
  •  

Pe o străduţă ascunsă aglomeraţiei, m-a abordat un homeless care ducea un sac plin de peturi: „Stimate domn – da, chiar aşa a zis – de dimineaţa până seara dau ture cartierului pentru sacul ăsta. Doar ca să o duc de azi pe mâine.” M-am uitat la el nedumerit. Credeam că voia ceva de la mine, mai ales că-l văzusem cerându-le o ţigară unor fete care se hlizeau.

N-a vrut nimic. Nici măcar o ţigară, deşi nici fetele nu-i dăduseră. „Asta-i viaţa. Să vă fie bine!”, a mai spus ca din altă lume, în timp ce se îndrepta către un ţarc plin cu coşuri de gunoi.

Veneam de la „Future of Media”, o conferinţă la care am participat pentru al treilea an consecutiv. Eram atât de plin de englezisme, de „hey, guys!”, „noi nu bulşituim”, „strângem insight-urile” şi „inserăm brandurile”, încât acel „stimate domn” m-a cam scos de pe orbită.

Lume spilcuită, emisari de branduri, cunoştinţe vechi, o grămadă de oameni interesaţi de ce se mai petrece cu media din România. Chiar aşa, ce se mai petrece? Din ce univers mai face parte media asta?

La conferinţă, media a fost abordată din mai multe unghiuri. În termenii folosiţi de vorbitori, s-a discutat despre advertising, marketing, innovation şi digital. Cam aşa. Am aflat că piaţa de advertising e în creştere. S-au dat şi cifre, iar o doamnă era chiar bucuroasă de cifrele acelea. Bugetele, tot mai mari de la un an la altul. „Hey, guys!” Există bani şi în publicitate, adică se învârt, doar că ei nu ajung oriunde, ci la cine ştie să se învârtă sincron. Posturile de radio mici nu prea ştiu cum se face asta, de aia se plâng că au probleme de finanţare. Şi-n plus, nu prea mai sunt oameni interesaţi să facă radio. „Încearcă să faci un matinal, să vedem cu cine-l faci!”, a zis cineva.

Tot e bine că încă mai ascultăm radio. De fapt, bine că e aglomeraţie dimineaţa în Bucureşti şi că stă lumea-n maşini cu radioul pornit, altfel… Mda, radioul nu va muri, aglomeraţia să trăiască!

În TV, niţel optimism, pentru că emisiuni cât de cât aşezate au ajuns să surclaseze ca audienţă unele cancanuri. Prea puţin despre presa scrisă. Am aflat doar că e-n scădere, în timp ce pare că oamenii caută articolele scrise bine, documentate, pe online…

Mda, unii s-au arătat prea optimişti, alţii prea pesimişti. Ca-aşa-i stă bine unei conferinţe. Nimic nou faţă de anii anteriori, nimic provocator, niciun sfat wow, vreo revelaţie, ceva. Se ridică online-ul, unde funcţionează orice cu pisici şi căţei (animăluţele cu ceva defecte genetice strâng mai multe like-uri; scuzaţi, dar asta a fost ideea), dar nu am aflat de ce nu mor odată titlurile false şi de ce nimeni nu sancţionează site-urile care merg pe vânătoarea de clickuri.

Căutăm doar ce ne place – ideea asta are o logică dincolo de platitudinea ei. Cum e în facebook, unde ne împrietenim doar cu cei care ne seamănă, iar reţeaua devine o oglindă a propriului egoism. „Hey, guys!” Probabil la asta se gândesc şi cei care fac articole cu titlul „O nouă dramă pentru băiatul lui Didi Prodan”, care în conţinut spun că băiatul respectiv e antrenat la fotbal de unul care mai nou e dat în judecată. Deci asta e drama. Asta e informaţia.

90 la sută dintre copiii între 14 şi 16 ani au smartphone. Asta nu ştiu cum s-o iau, dacă e de bine, dacă e de rău. Cert e că unii merg zilnic la un serviciu ca să „strângă insight-uri” şi să „insereze branduri”, în timp ce alţii adună peturi ca să o ducă de pe o zi pe alta. E o lume frumoasă şi e atât de drăguţ să ştii că există oameni care vin la conferinţe ca să te înveţe de ce e important să spui o poveste chiar şi într-o reclamă. Ei nu „bulşituiesc”, ei fac statistici şi grafice, gândesc în concepte şi ştiu să spună glume cu pitzipoance, precum băieţii de la Vice. „Hey, guys!”

E o lume polarizată, dar polarizată rău. Unii se uită la media românească, alţii caută exemple de corectitudine pe la BBC şi impresia e că, vorba lui Petrişor Obae, „plutim într-o mare în care reperele sunt foarte puţine”. Aş zice că nu plutim, ci zburăm, într-o bulă de săpun. Poate nu toţi, dar cei care cred că doar ei ştiu să spună o poveste, că doar ei au cele mai bune studii, că ei cunosc piaţa, că „uitaţi-vă la noi, noi, noi!”, se află într-o altă Românie, care pluteşte.

Aşa, ca glumă de final, am aflat şi că „tinerii sunt influenţatori pentru decizia de cumpărare”. Chiar aşa, „influenţatori”. Pe bune? „Nu bulşituiţi”?

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *