“Gregor pământeanul” (Seria Cronici din subpământ, partea I) de Suzanne Collins

“Gregor pământeanul” (Seria Cronici din subpământ, partea I) de Suzanne Collins

Text scris de Crina Maria Băncilă (10 ani)

Tot ceea ce a descoperit omul până astăzi este doar o parte din marele univers în care trăim. Poate credem că suntem foarte deştepţi, lucru pe care nu îl contrazic, dar trebuie să ştim că pentru unii dintre noi circumstanţele nu sunt întotdeauna favorabile. Aceştia vor trebui să găsească metode mai bune sau mai rele de acomodare cu situaţia.

Gregor este un băiat foarte talentat la gimnastică şi muzică, care foarte rar este văzut zâmbind. De doi ani tatăl lui a dispărut fără urmă, lucru pentru care toţi cunoscuţii lor cred că i-a abandonat pentru altă familie. Poliţia nu are niciun răspuns, aşa că el a făcut un legământ cu el însuşi să nu se gândească niciodată la ce se va întâmpla în viitor. El era aşa de serios pentru că spera din toată inima că tatăl lui va veni acasă, dar dacă acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla nu ar fi dorit ca amăgirea să fie şi mai mare. Mama sa era mereu plecată la serviciu, tatăl dispărut, bunica trăia în trecut (la propriu), surioarele lui nu puteau îndrepta ceva, iar el păstra încă o speranţă vie că tatăl lui se va întoarce într-o zi la ei. Drept urmare lumea lui era „cu susul în jos”.

În acel an, când a sosit vara cea fără de griji, Gregor se gândea ce bine va fi în tabără alături de prietenii săi. Din păcate pentru el, mama sa l-a rugat să rămână acasă ca să aibă grijă de bunica şi de Boots (surioara sa cea mică, de doi ani). După ce a doua zi autobuzul care îi ducea în tabără pe toţi copii din cartier a plecat, Gregor a primit vizita unei vecine care dorea să stea de vorbă cu bunica sa. În acel moment băiatul îi ducea bunicii o bere de rădăcini. Dar vecina pe care Gregor nu o agrea a luat cana şi a băut tot lichidul. După ce a adus bunicii o altă bere ca să evite întrebările vecinei despre tatăl lor, a luat-o pe sora sa şi a plecat la spălătoria de la parterul clădirii în care locuiau.

Acolo fetiţa s-a jucat cu o minge pe care a aruncat-o într-un colţ al camerei. Băiatul s-a dus să vadă ce face surioara, iar când a ajuns în colţul unde plecase mingea, a văzut-o pe Boots absorbită de un fum negru prin grilajul de aerisire. Fără să mai stea pe gânduri, s-a aruncat să o prindă. Astfel, cei doi cad minute în şir fără ca cineva să îi poată ajuta. Într-un final, ei aterizează pe pământ într-un spaţiu foarte ciudat. În locul conductelor de metal, pe jos era iarbă, cei doi aflându-se într-o grotă fără lumină. Dintr-o dată, Gregor a văzut o luminiţă la capătul tunelului care mărginea peştera. Cei doi fraţi s-au îndreptat spre acel punct de lumină.

Băiatul era îngrijorat de situaţia în care se regăseau, el temându-se să nu întâlnească duşmani. Frica sa era reală, la capătul tunelului ei întâlnesc o ceată de gândaci uriaşi. Pe lângă înălţimea lor foarte mare, care îl speriase pe Gregor, gândacii păreau şi mai ciudaţi pentru că puteau vorbi limba lor. În această situaţie ciudată, Boots se dovedeşte de mare ajutor. Imediat cum o văd, gândacii o numesc prinţesă şi încep să se joace cu ea. Acest lucru îl amuză pe Gregor, deoarece ei nu păreau veniţi de la vreo curte regală. Totuşi, gândacii se dovedesc a fi prietenoşi şi de mare ajutor deoarece îi conduc la o aşezare omenească, sau mai degrabă un stadion din afara unui oraş subpământean. Toată lumea de pe stadion a amuţit la vederea lor, sosirea lor reuşise să întrerupă jocul. Mai târziu Gregor a aflat motivul acelei surprize: faptul că în lumea de sub pământ exista o profeţie care spunea că trei oameni de pe pământ vor veni aici şi vor reuşi să oprească un război cu şobolanii, duşmanii acestor oameni. Profeţia nu indica doar pe cei trei pământeni ci şi: două zburătoare (lilieci), două târâtoare (gândaci), două ţesătoare (păianjeni) şi doi din neam regesc (doi oameni de viţă nobilă de sub pământ).

În finalul cărţii, după multe alte aventuri pline de suspans, Boots şi Gregor descoperă cu bucurie că cel de-al treilea pământean menţionat de profeţie era tatăl lor. Acum vă las să încercaţi şi voi frumuseţea acestei povestiri. Este una dintre cărţile cu multă fantezie şi acţiune, genul de carte în care există mereu bine şi rău, dar în care binele întotdeauna va triumfa.

Suzanne Collins, “Gregor pământeanul” (Seria Cronici din subpământ, partea I), Editura Nemi, 2016, traducere: Mihaela Buruiană, 320 de pagini

Poţi cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau de pe site-ul editurii.

Crina, autoarea cronicii, este o fetiţă isteaţă din Bucureşti. Cum îi plac mult cărţile, am rugat-o să scrie despre lecturile ei recente.

Până acum, a mai scris despre: „Neîmblânziţii. Băiatul care vorbea cu corbii” de Jacob Grey (Editura Nemi) şi „Minunea”  de R. J. Palacio (Editura Arthur).

Citeşte şi:

3 thoughts on ““Gregor pământeanul” (Seria Cronici din subpământ, partea I) de Suzanne Collins”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinut protejat împotriva copierii