O viziune cloacală asupra vieţii – despre “Roşcovanul” de J.P. Donleavy

Tradus în premieră în limba română, „Roşcovanul” lui Donleavy propunea, la vremea lui, mai mult decât un stil de scriitură. Poate chiar un stil de viaţă, un fel de a fi. Apărut la Paris, în 1955, după ce fusese interzis în Irlanda şi Statele Unite din cauza obscenităţilor, romanul s-a impus drept vocea unui periferic, a unui om la marginea oricărei norme cinstite de convieţuire.

Sebastian Dangerfield are câteva lucruri în comun cu creatorul său. Amândoi au ajuns la Dublin după ani buni în America şi amândoi au studiat dreptul la Trinity College (prea mult spus „studiat”, pentru că nici scriitorul şi, din câte se înţelege, nici personajul său, n-au finalizat studiile). Acestea ar fi, aşa, câteva observaţii la prima mână. Sunt convins că o studiere mai aplecată asupra vieţii lui Donleavy ar aduce la lumină mult mai multe asemănări cu ce se întâmplă aici.

Stilul lui Donleavy, confirmat în multe dintre prozele sale viitoare („Roşcovanul” a fost primul roman), l-a integrat în gruparea „tinerii furioşi”, dar l-a şi făcut remarcat în ochii criticilor, astfel că „Roşcovanul” a fost inclus de Modern Library pe lista celor mai bune 100 de romane ale secolului XX.

Sebastian este un idealist, afemeiat, iresponsabil, nespălat, şi mai puneţi voi alte calificative din aceeaşi serie, un aparent student la drept, dezmoştenit, care stă numai în chirie sau pe la câte o femeie pe care o cucereşte temporar cu farmecul său unic, un coate-goale ori maţe-fripte, vorba lui Caragiale. Un fel de Robert Stan, din romanele lui Radu Aldulescu, Sebastian Dangerfield te cucereşte prin dibăcia cu care, deşi nu are un sfanţ mai niciodată, trăieşte deasupra oricărei probleme.

Pe unde se tot plimbă el, Sebastian a atins un aşa nivel de notorietate, încât îşi permite să cumpere băutură pe datorie. „Dator, dar demn, asta e deviza mea”, notează el la un moment dat, când scriitorul trece de la persoana a III-a la I-a. Dublin pare terenul său de joacă, un teren care nu-i place întotdeauna tocmai pentru că-l obligă la un trai de multe ori chinuitor. Libertinajul său îl obligă la nestatornicie. Aidoma prietenilor săi, copţi din acelaşi aluat, el trăieşte de pe azi pe mâine, conştient de statutul său, dar fără să dispere. Şi dacă se plânge, pare să o facă mai mult de amuzament, ca şi cum şi-ar persifla destinul.

„Am o viziune cloacală asupra vieţii. Mulţi au spus asta. Şi nici n-am de gând să renunţ. Dacă există iluzie, trăieşte-o din plin.”

În datele biografice ale lui Donleavy, se menţionează faptul că a făcut parte din armata SUA, mai exact din marină, în cel de-Al Doilea Război Mondial. Romanul acesta nu se ocupă de război, deşi acţiunile lui Sebastian Dangerfield ar putea fi asimilate unei lupte. Pe de altă parte, parcă vezi la acest scriitor, chiar şi în romanul său de debut, o maturitate şi o perspectivă asupra vieţii pe care numai războiul i le-ar fi putut provoca.

„…când n-ai nici un ban, problema e mâncarea. Când ai bani, e sexul. Când le ai pe amândouă, e sănătatea, te temi să nu faci hernie sau ceva de genul ăsta. Dacă totul e în ordine, atunci ţi-e frică de moarte.”

Chiar dacă nu are firul clasic de acţiune al unui roman, „Roşcovanul” propune doze generoase de umor inteligent şi provoacă la introspecţie. Greu de urmărit pe alocuri, el rămâne garantat în memorie, prin personajul său inedit şi prin replicile pe alocuri sclipitoare.

„— Sebastian, ce n-aş da să faci şi tu o baie.

— Îmi distruge personalitatea.

— Erai aşa de curat când te-am cunoscut eu.

— Am renunţat la curăţenie în favoarea vieţii închinate spiritului. Pregătire pentru o altă lume, mai bună. Nu te poţi supăra pentru puţină mizerie. Deviza mea este sufletul curat. Scoate-ţi cămaşa de noapte.”

J.P. Donleavy, „Roşcovanul”, Editura Litera, 2016, 368 de pagini, traducere: Mariana Piroteală

Poţi cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau de pe site-ul editurii.

Salvează

Salvează

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *