„Vegetariana” de Han Kang

Yeong-Hye are un vis, despre care nu spune prea multe, dar tocmai acel vis o determină să renunțe la carne. Uluitor, soțul ei, domnul Cheong, nu caută să o înțeleagă și nu insistă să afle ce e cu visul acela, să-i explice mecanismul. Domnul Cheong – unde „domnul” este clar o formă în plus de exprimare a ierarhiei în familie – se limitează la a-şi afișa consternarea şi, de unde, la început, îşi privea soţia ca o persoană banală, cu care s-a căsătorit datorită platitudinilor ei şi lipsei de personalitate, acum, brusc, o acuză de egoism pentru faptul de a-şi fi exprimat pentru prima dată opţiunea.

De altfel, nimeni din lumea îngustă a acestui roman nu e de acord cu decizia lui Yeong-Hye: nici soţul, nici sora ei mai mare şi nici tatăl ei, care o agresează încercând să-i introducă în gură o bucată de carne. Agresiunea este atât fizică, cât şi emoţională, atunci când alegerea lui Yeong-Hye este luată în derâdere la o cină la care femei şi bărbaţi dovedesc o lipsă crasă de empatie, râzând pe seama lui Yeong-Hye.

„Vegetariana” nu este atât despre decizia unei femei de a-şi schimba dieta, cât despre a face un pas în faţă şi a-ţi spune punctul de vedere. Este vocea aceea tremurată, care răsare în mijlocul unei şedinţe cu zeci de glasuri conformiste pentru a zice că nu e bine, că ea nu e de acord. Şi face asta pentru prima dată, cu un curaj nebun, drept pentru care e normal să nu fie luată în serios ori să fie batjocorită.

Aici, „situaţiunea” este privită prin ochii a trei personaje: domnul Cheong, poate primul într-o ierarhie a detestabililor din acest roman, apoi cumnatul lui Yeong-Hye, un fel de artist, un altoi de realizator-vizionar de filme cu un pornograf, şi nu în ultimul rând sora lui Yeong-Hye, In-Hye, a cărei mărturie aduce câteva explicaţii pentru trecutul familiei şi evoluţia (mai degrabă involuţia) psihologică a lui Yeong-Hye.

Dacă ai intra în roman ca într-o casă, dar brusc, precum o echipă SWAT, ai fi şocat. Soţul îşi violează consoarta, cumnatul îi pictează sărmanei vegetariene flori pe corp tânjind să facă dragoste cu ea, după care se gândeşte să se sinucidă, vegetariana îşi desface picioarele ca să se alimenteze direct de la soare ori stă, din cine ştie ce considerente, cu sânii goi în curtea spitalului, tatăl îşi „violentează” fiica înainte ca aceasta să-şi taie venele, în fine, e un orizont cam horror, din care rişti să nu înţelegi mai nimic. Totul, însă, pleacă de la visul sau visele lui Yeong-Hye şi de la o alegere pe care nimeni nu este dispus să o înţeleagă.

„Suprapunându-se unele peste altele, în acea greutate indefinită stau ferecate mii de ţipete şi lamentări neştiute. Da, e din cauza cărnii. Am mâncat prea multă carne. Vieţile animalelor pe care le-am mâncat sunt închise acolo. Nu e nicio îndoială. Sângele şi carnea lor descompusă sunt împrăştiate în fiecare colţişor al trupului meu, reziduurile sunt eliminate prin excreţie, însă vieţile şi suflarea lor se încăpăţânează să rămână închise în mine, în plexul meu solar.”

Când societatea lucrează ca un sistem închis, care se autoprotejează extrem de eficient în faţa oricărei ieşiri din front, revoltele sunt mai degrabă interioare. Însă treptat gândurile ori visele nu mai sunt de ajuns, iar revolta devine publică. Sunt cazuri excepţionale, cum este aici cel al lui Yeong-Hye. Atât cumnatul, cât şi sora ei, au momente de oarecare luciditate, în care natura umană acoperă parţial straturile groase aşezate de-a lungul timpului de mentalitatea colectivă şi se autochestionează.

Cumnatul:

„Toate aceste gânduri se ridicau împotriva lui, făcându-l să se întrebe: era un om normal? Era un om cu principii morale, un om puternic ce-şi putea controla propriile-i impulsuri? În cele din urmă a realizat că nu mai ştia răspunsurile pe care cândva era convins că le ştie.”

Sora:

„Senzaţia că niciodată nu trăise cu adevărat în această lume a luat-o prin surprindere. Era adevărat: niciodată nu a trăit. Tot ce făcuse încă din copilărie a fost doar să îndure.”

Romanul, însă, nu oferă un răspuns clar, poate şi pentru că nu a fost construit pentru aşa ceva, ci doar pentru a expune nişte stări de fapt. El vorbeşte atât despre Coreea de Sud şi despre modul rudimentar ori primitiv de a accepta individualitatea, cât şi despre consecinţele grave ale educaţiei prin violenţă.

Pare că nimeni nu este normal în această carte ori că normalul îşi deplasează axa, se redefineşte. Când în familie şi în societate se merge pe un anumit tipar timp de generaţii, orice întrebare legată de cum este corect să se poarte o persoană nu-şi poate găsi repede un răspuns limpede şi echilibrat. Viaţa însăşi este denaturată, iar primul care-şi pune cât de cât întrebări va fi arătat cu degetul.

„Vegetariana”, onorat cu Man Booker International Prize 2016, este atât despre mentalităţi şi tare sociale, cât şi despre îndurare ori suferinţă. Un roman puternic, violent, care atrage atenţia asupra unui sistem învechit, cimentat pe seama aneantizării individuale.

Han Kang, “Vegetariana”, Editura Art, 2016, 248 de pagini, traducere din limba coreeană şi note de Iolanda Prodan

Carte disponibilă pe libris.ro şi pe site-ul editurii.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *