„Perspective” de Anda Gabriela Doliș

  •  
  •  
  •  
  •  

Vezi numele unei scriitoare de care n-ai citit nimic: Anda Gabriela Doliș. Coperta, interesantă. Te uiți pe spate. Semnează nimeni altul decât Răzvan Petrescu, despre care Marius Chivu a spus că este maestrul din umbră al literaturii române scurte. Iar Răzvan Petrescu scrie de bine, de foarte bine: percutant, baroc, inventiv (…) o scriitoare pe deplin formată (…) ne aflăm în fața unui fenomen. Și tot acolo afli că Anda Gabriela are numai 15 ani. Abia împliniți pe 13 februarie.

Din descrierea autoarei, afli că exersează de câțiva ani, că apropiații, văzându-i reușitele, au încurajat-o și, astăzi, iat-o debutantă, apreciată nu doar de Răzvan Petrescu, ci și de Bedros Horasangian (un roman scris alert, incisiv pe alocuri, analitic și psihologic (…) ce anunță un prozator plin de perspective).

N-ai cum să stai deoparte de o astfel de carte, scrisă la vârsta de 14 ani. Care nu e o carte pentru copii, să fim bine înțeleși.

Are două părți și-ți imaginezi cam pe unde e nivelul de ambiție al romanului când vezi din cine se citează în introducerea primei părți: José Saramago. Un citat despre moarte, rupt din Eseu despre orbire, și nu știi ce te impresionează mai mult: faptul că e un citat din unul dintre scriitorii tăi preferați ori faptul că această fetiță a citit Eseul atât de timpuriu. Sari repede la începutul celei de-a doua părți, ca să vezi și citatul de acolo. E din Takashi Hiraide, Pisica musafir, un autor și un roman din afara mainstreamului, care te așază în fața altei întrebări: ce lecturi are la activ această tânără scriitoare?

După care… citești romanul. Anda Gabriela o alege drept naratoare pentru prima parte pe o tânără extrem de cultivată, Arabella Weaver. Numele ei pare rupt din seria Amurg, la fel și pustietatea dragostei care se dezvăluie treptat, pentru un misterios Jasper Gillway. Arabella și Jasper s-au iubit într-un fel tare interesant, fără a se arăta drept un cuplu, însă romanul începe cu momentul în care Arabella este sunată de mama lui Jasper și este anunțată că tânărul a murit. În ritm de thriller, susținut acceptabil de Anda Gabriela Doliș, Arabella merge la morgă pentru a se confrunta cu tragicul adevăr, după care încearcă să înțeleagă cum de a murit Jasper, de care nu mai știa nimic de câteva luni, și cum de mama lui a sunat-o deși nu se cunoscuseră?

Aura de mister care învăluie firul narativ este cea care întreține cititorul. Cu asta, tânăra scriitoare s-a descurcat destul de bine. Ești acolo și vrei să afli, ca și naratoarea, de ce a murit Jasper și de ce dragostea aceea specială n-a fost dusă mai departe.

În partea a doua, vorbește Jasper. Amintirile lui conferă și mai mult dramatism poveștii și te fac să înțelegi fără rest de ce și cum s-a ajuns în situația de la începutul cărții.

Ca scriitură, nu doar pe ansamblu, ci și pe bucățele, părerile de pe coperta a IV-a par exagerate. Știi că, de obicei, scriitorii sunt îngăduitori cu debutanții și că abia de la cartea a doua se scot gheruțele, însă aici parcă e mai multă îngăduință decât ar trebui. Găsești virgule între subiect și predicat (Holul amplu, părea o încăpere…) ori expresii mai mult sau mai puțin pretențioase sau confuze, pe care le poți pune în seama naratoarei sau a naratorului, deci nu a scriitoarei, însă impresia tot negativă rămâne (De asemenea, aidoma zâmbetului, și caracterul ei conferea o rază de maliție prin discurs; soarele își plimba tandru degetele triunghiulare pe linia invizibilă a cerului; Un veritabil șuvoi divin, care se revărsa din vâltoarea minții mele buimăcite de emoție).

De asemenea, o lipsă de atenție legată de corectitudinea și claritatea informației oferite. De exemplu: mama lui Jasper și Arabella stabilesc o întâlnire, la o cafea. Discută scurt la telefon și sunt de acord că miercuri e o zi potrivită pentru amândouă. Bun. Fără loc, fără oră. Fără alte mesaje, Arabella merge direct la locul de întâlnire.

Chestiuni din acestea, poate minore în comparație cu ansamblul scriiturii, sunt precum gropile din asfalt. Un cititor cu antrenament le vede sigur și n-are cum să nu fie deranjat, de ele și de atâtea altele, pe care n-ai de unde să știi cum au fost tratate de Răzvan Petrescu și de Bedros Horasangian. Nu le-au văzut?!

Trecând peste aceste detalii tehnice, n-ai cum să nu remarci ideile pe care este construit romanul, moartea, vina, atașamentul, dragostea, mult peste ce te-ai aștepta să intre în orizontul preocupărilor unui copil. Un copil al cărui fond lexical este excepțional. Aici este adevăratul fenomen. Chiar dacă uneori cuvintele rare sunt folosite nepotrivit, câteodată te gândești dacă tu, la 14-15 ani, știai ce înseamnă afabil sau fanat. Ei bine, dincolo de citatele din Saramago și Takashi Hiraide, astfel de termeni integrați în text arată că tânăra scriitoare este mult peste media vârstei.

Impresionează plăcut ritmul frazelor și senzația că textul, fie el și prețios câteodată, îți este aproape, că îl simți. Frazele se lungesc când e cazul unei evocări și se scurtează mult în dialoguri ori când ritmul acțiunii o impune. Aici are dreptate Bedros Horasangian, când vorbește despre perspective. Maturizarea, care va veni odată cu vârsta, dar și o mai atentă filtrare a textului (fie prin lectori profesioniști, fie printr-un eventual redactor de carte) ar putea să o impună pe Anda Gabriela Doliș.

Realist, e un debut modest dacă ne raportăm la ambiția impusă de tema romanului, dar excepțional, dacă ținem cont de vârsta autoarei. Posibil ca, peste câţiva ani şi mai ales dacă va progresa, o recitire să o jeneze pe autoare. Dar cum cei mai mulți scriitori se simt jenați când recitesc ce au scris cu ani în urmă, totul e în regulă. Percutant, baroc, inventiv.

Anda Gabriela Doliș, „Perspective”, Curtea Veche Publishing, 2017, 144 de pagini

Cartea este disponibilă pe elefant.ro, libris.ro sau pe site-ul editurii.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *