„Logodnica” de Doina Ruşti

  •  
  •  
  •  
  •  

Pe de o parte, avem irlandezul pe la 40 şi ceva de ani, care trăieşte în Norvegia şi face filme documentare, David Kinsella pe numele său, corespunzător persoanei reale cu acelaşi nume. Pe de altă parte, o avem pe Alisa, mult mai tânără, o moldoveancă din Republică, prezentatoare a unei emisiuni TV.

Aşadar, maturul versus tinerica ori Vestul faţă în faţă cu Estul ori, poate, dorinţa de stabilitate în opoziţie cu căutarea febrilă specifică tinereţii.

Un roman în două părţi. În prima povesteşte David cum a cunoscut-o pe Alisa şi cât de puternic a fost marcat de această femeie, de care nu se consideră îndrăgostit, ci contaminat. Dragostea aceasta îi apare lui David ca o boală – îi simte durerea („Viaţa mea, care mă doare, se numeşte Alisa.”), îi cunoaşte factorul declanşator şi limitele („între clădirea unei televiziuni obscure şi aeroportul norvegian încape toată povestea mea de iubire”), însă nu are idee despre tratament. Ori poate că nici nu şi-l doreşte.

Partea de poveste spusă de David este o arhivă de acte umanitare. Ea corespunde unei situaţii deja clasicizate, în care occidentalul cu bani este agăţat de o femeie „în nevoi” din partea mai puţin fericită a Europei şi este stors. Deşi sesizează jocul, bărbatul rămâne prins, nici el nu ştie de ce. Din dragoste, ar vrea el să creadă.

„Ea este făcută din visele mele, în şapte ani grei. Toate nefericirile-mi sunt adunate în ea. E logodnica plămădită din laptopul meu, din filmele mele, ieşită din viaţa mea, ca o carte cu zece pagini.”

Şi nu e numai dragoste aici. Este şi mentalitate, este Vest contra Est, este obligaţia morală a celui care are şi a fost educat să dăruiască din prisosul lui faţă în faţă cu frustrarea celei care, deşi se străduieşte, nu înaintează, doar pentru că, zice ea, este dintr-o zonă mai puţin norocoasă a lumii:

„În Vest, un om care munceşte câteva luni îşi ia o grămadă de lucruri. Pe când în Est, un om care munceşte toată viaţa din greu nu poate să facă decât un lucru: să aştepte un înger mântuitor!”

Când termini povestea lui David, îţi spui, aşa cum ai zice dacă ai citi despre el într-o ştire dintr-un ziar de cancan, că vai, Doamne, uite ce-a păţit, săracul! Ţi se face milă de dragostea, iluziile şi banii lui aruncaţi pe fereastra avionului de navetist.

Doar că partea de poveste care-i corespunde Alisei o să te cam dea peste cap. Ea se prezintă ca o tânără care-şi construieşte cariera după propriile priceperi şi neajunsuri. Pas cu pas, fiecare episod în care imaginea-i fusese ştirbită de povestea lui David este reconstruit, revopsit, astfel încât la final ai tot dreptul să crezi în vorba străbunilor cu adevărul care e pe undeva, pe la mijloc.

Alisa scrie mai dezgheţat, mai direct, şi trece prin tot soiul de experienţe care o poartă nu doar prin Vestul Europei, ci şi prin Vietnam, unde are parte de un moment nu tocmai fericit. Ea păstrează un iz din „Mâţa Vinerii” şi din „Manuscrisul fanariot”, precedentele două romane ale Doinei Ruşti, amplasate în cu totul alt orizont temporal, mai ales datorită educaţiei primite (crescută de o bunică) şi a căutării continue, a fugii ca stil de viaţă.

Mi-a plăcut felul în care Alisa a deconstruit vaietul domol al lui David. Ca şi cum i-ar fi ştiut „depoziţia”, contraatacă şi echilibrează povestea, restabilind raportul de forţe. Şi deşi stilul ei este mai abrupt, nu de puţine ori am găsit la ea o plăcere pentru metaforă surprinzătoare. Cum a fost atunci când a descris atmosfera din Norvegia:

„Soarele este un ou pe care cineva l-a pus la prăjit şi-a uitat să deschidă aragazul”.

Un roman bun, care se citeşte uşor, scris, din câte am înţeles, în numai trei luni. Bazat, se pare, pe o poveste reală, el prezintă dragostea nu ca pe o pictură, ci ca pe o cameră plină cu oglinzi. Există pereţi opuşi, dar şi o fragilitate pe care, iniţial, nu o bănuieşti. Şi pe lângă dragoste, are şi Facebook, şi postaci, şi ceva despre migraţie, fix cât să-i dea cărţii parfumul actualităţii româneşti, care se aşază lin peste cele două poveşti cosmopolite.

Doina Ruşti, „Logodnica”, Editura Polirom, 2017, 256 de pagini

Carte disponibilă pe elefant.ro, libris.ro şi pe site-ul editurii.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *