A apărut volumul V din seria autobiografică “Lupta mea” de Karl Ove Knausgård

A apărut volumul V din seria autobiografică “Lupta mea” de Karl Ove Knausgård

Anul literar 2018 începe cu un nou volum din celebra serie autobiografică Lupta mea.

Volumul cinci, Mai sunt și zile cu ploaie, de scriitorul norvegian Karl Ove Knausgård, a apărut săptămâna aceasta la Editura Litera.

Acest volum vine în continuarea autobiografiei autorului, numit de revista Time „Proust al Norvegiei“, și îl prezintă pe Karl Ove Knausgård la vârsta de nouăsprezece ani. Acesta se mută la Bergen și se dedică în întregime scrisului. Dar aflăm că eforturile lui au efectul opus – își dorește asta atât de mult, încât este afectat de blocajul scriitorului. În același timp, își vede prietenii, unul câte unul, publicându-și volumele de debut și începe să aibă îndoieli că va fi publicat vreodată. Scrisă cu o forță și o sinceritate extraordinare, cartea vorbește, de asemenea, despre prietenii noi și puternice și despre o iubire cutremurătoare. Apoi, în viața lui Karl Ove au loc două evenimente cruciale: tatăl său moare și, la scurt timp după aceea, finalizează primul lui roman…

Mai sunt și zile cu ploaie este cea de-a cincea carte a seriei Lupta mea, care a fost numită de revista Guardian „poate cea mai semnificativă creație literară a vremurilor noastre“.

„Intens și vital… Irezistibil de la început până la sfârșit… Superb.“ New Yorker

 

„Această carte dovedește că se poate atinge universalul și marea literatură pornind de la viața de zi cu zi. În spatele autobiografiei se află reflecția scriitorului asupra identității masculine. Șocant!“ L’Express

Karl Ove Knausgård (n. 1968) este un scriitor norvegian cunoscut mai ales pentru cele șase romane autobiografice intitulate sugestiv Lupta mea (Min kamp). Născut în Oslo, scriitorul a crescut pe insula Tromøya, în Arendal și în Kristiansand, și a făcut studii de artă și literatură la Universitatea din Bergen. Knausgård a debutat în 1998 cu romanul Ute av verden, pentru care a primit Premiul pentru Literatură al Criticilor Norvegieni, acordat pentru prima dată unui roman de debut. Între 1999 și 2002, Knausgård a fost coeditor la Vagant, o revistă literară norvegiană fondată în 1988, pentru care a realizat interviuri extrem de interesante cu scriitorii Rune Christiansen și Thure Erik Lund. Al doilea roman, En tid for alt (2004), a fost la fel de bine primit de critică și a fost nominalizat la Premiul pentru literatură al Consiliului Nordic și la IMPAC Dublin Literary Award. Consacrarea a venit însă odată cu publicarea, între 2009 și 2011, a seriei de romane autobiografice însumând peste 3 500 de pagini, care a devenit unul dintre cele mai mari fenomene literare în Norvegia, cu peste 450 000 de exemplare vândute. În 2010, scriitorul a înființat o mică editură împreună cu Yngve Knausgård (fratele său) și cu Asbjørn Jensen. Între 2015 și 2016 a publicat un ciclu de patru volume intitulat Anotimpurile: Om høsten (Toamna), Om vinteren (Iarna), Om våren (Primăvara) și Om sommeren (Vara).

Knausgård și soția sa, scriitoarea Linda Boström Knausgård, trăiesc în Österlen, Suedia, împreună cu cei patru copii.

La Editura Litera au mai apărut volumele 1-4 din seria Lupta mea, astfel: Lupta mea. Cartea întâi: Moartea unui tată, Lupta mea. Cartea a doua: Un bărbat îndrăgostit, Lupta mea. Cartea a treia: Insula copilăriei., Lupta mea. Cartea a patra: Dansând în întuneric.

Lupta mea. Cartea a cincea: Mai sunt și zile cu ploaie (traducere din limba norvegiană Ioana Andreea Mureșan) este disponibilă acum pe www.litera.ro, în curând în toate librăriile online și din țară.

Lupta mea. Cartea a șasea se află în curs de apariție în România, la Editura Litera.

2 thoughts on “A apărut volumul V din seria autobiografică “Lupta mea” de Karl Ove Knausgård”

  • Am simțit neapărat nevoia de a pune pe hârtie impresiile legate de cartea a cincea din seria „Lupta mea” -și nu-mi rămâne decât să sper că n-ați citit încă volumul pentru că n-aș dori să vă stric bucuria lecturii lui…
    Dacă există un scriitor, dintre toți cei pe care i-am citit până acum, cu care să am atât de multe lucruri în comun, atunci, cu siguranță, Knausgard e acela.
    În afară de faptul că îi plac, printre alții, Borges și Marquez, exuberanța tinerească și preaplinul sufletesc care se revarsă în paginile volumului, relatând experiențele cu fetele pe când avea doar 19 ani, m-a transpus efectiv la vârsta aceea când gândeam exact la fel  –„Inima nu greșește niciodată.Niciodată,niciodată nu greșește inima” pentru ca ulterior, la vârsta de 25 de ani, să spună aproximativ același lucru, deși “niciodată” acesta nu se mai repetă, semn că procesul de maturizare se produce totuși, chiar dacă într-un ritm mai lent decât cel dorit de adolescent și nu poți să nu te minunezi observând cât de profund devine la momentul în care îi încolțește în minte ideea de a se căsători cu Tonje:”Dar dragostea nu e înțeleaptă, dragostea nu e rezonabilă, dragostea nu e justă, e ceva mai mult de-atât, trebuie să fie ceva mai mult de-atât…”
    Alternanța episoadelor în care sunt relatate experiențe juvenile cu cele cu tonalități grave, legate de evenimente importante din viață se produce atât de firesc, atât de facil la Knausgard, încât îți creează impresia că și tu, cititorul, le trăiești simultan.
    Nespus de dureros și inextricabil e și comportamentul tatălui, cu sentimente mixte, contradictorii din partea fiului legate de participarea sau neparticiparea acestuia la căsătoria sa, în egală măsură cu supoziția făcută de Karl Ove că tatăl nu-și sună fiul de ziua de naștere pentru că nici măcar nu știe care sunt zilele de naștere ale fiilor săi.
    Cu atât mai remarcabilă mi se pare ambiția, îndărătnicia lui Knausgard de a reuși ca scriitor, cu cât problemele sufletești legate indisolubil de copilăria pe care a avut-o îl urmăresc constant, deși cordonul ombilical cu familia ( în speță, cu tatăl său) fusese tăiat, umbra tatălui planează încă amenințătoare asupra vieții sale…
    Percepția aceasta a suferinței, care transcede dincolo de cuvinte e cumplită, să reușești să înțelegi câtă durere sufletească poate produce un părinte și ce impact formidabil au toate acele frânturi de amintiri din perioada copilăriei în cadrul scriiturii…
    Cred, cu toată sinceritatea, că scrisul vindecă ( într-o oarecare măsură) și chiar dacă suferința nu poate fi ștearsă definitiv, cu siguranță – în cazul lui Knausgard- , ea a produs una dintre cele mai frumoase și mai sincere opere literare.

    • Mulțumesc, dragă Iuliana, pentru acest comentariu, care poate ține loc de cronică. Îmi este clar că îți place foarte mult Knausgard și trebuie să recunosc că și eu mă regăsesc în multe dintre cele povestite în Lupta mea. De altfel, cred că acesta este unul dintre aspectele cu care Knausgard a câștigat cititori în toată lumea: simplitatea cu care scoate la iveală chestiuni pe care le simțim și gândim toți, dar foarte puțini ar fi în stare să le exprime.
      In ce mă privește, încă nu am citit volumul V, dar mai ales după comentariul tău abia aștept.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinut protejat împotriva copierii