„Jurnalul unui medic militar, 1917-1918” de Raul Dona

„Jurnalul unui medic militar, 1917-1918” de Raul Dona

Căsătorit cu Niculina Delavrancea, cea de-a treia fiică a scriitorului Barbu Delavrancea, Raul Dona, medic în Armata Română, a fost nevoit să se retragă în Moldova în timpul Primului Război Mondial, când trupele germane se apropiau de Bucureşti.

Având-o alături şi pe fiica sa în vârstă de numai câteva luni, doctorul Dona trăieşte războiul prin prisma cuiva care pune la egalitate dragostea faţă de familie şi ataşamentul faţă de ţară. Astfel, pribegia îl poartă prin ţinuturi extrem de sărace (este uluit de „muscăraia” şi mizeria de la Vaslui), dar mai ales îl confruntă cu o sumedenie de caractere care mai ales în perioada de criză îşi arată faţa adevărată.

Jurnalul acesta, ţinut între ianuarie 1917 şi noiembrie 1918, este incredibil din mai multe puncte de vedere, însă înainte de a le dezvolta, mi se pare importantă afirmaţia lui Raul Dona conform căreia a scris jurnalul nu pentru a fi văzut de cineva anume, ci pentru sine şi pentru fiica sa. Un profesionist desăvârşit, serios, şi un soţ şi tată devotat îşi nota gândurile în numele unei terapii care-l ajuta să nu o ia razna.

Am spus că mi s-a părut incredibil. De ce? Fără să consider un motiv mai important decât altul, aş începe cu nota sa profetică. Este cu adevărat uimitor cum chestiuni critice scrise în urmă cu 101 ani sunt la fel de valabile şi astăzi, într-o ţară care cel mult pare să fi bătut pasul pe loc în privinţa organizării. Pe atunci, situaţia din spitale era asemănătoare – „la spital mor bolnavii de ger” –, respectul era o noţiune la fel de obscură – „De ce nu m-am născut într-o ţară civilizată?” –, iar mizeria din unele sate din Moldova nu era întrecută decât de lene şi de înclinaţia către hoţie.

Foarte curajos mi s-a părut Raul Dona când i-a criticat, chiar de mai multe ori, nu doar pe cei care îi erau şefi direcţi în armată, ci şi pe cei aflaţi la conducerea statului. El a notat câteva cazuri de trădare naţională, dar şi nume despre care-şi făcuse propria părere:

„Muică, Popovici, Iliescu, Cocorăscu, Socec, Costescu, Basarabescu și alții sunt generali aproape sigur trădători, căci prea e mare tâmpenia, ca să-i crezi așa proști.”

Înclinat să considere benefică o eventuală ocupaţie germană, Raul Dona nu putea să vadă cum până şi mâncarea se dădea pe pile şi cum toată lumea nu era interesată decât de binele propriu.

„Cu aşa capete nu poţi merge decât la dezastre, decât direct în braţele inamicului, care nu poate fi aşa stupid. Şi stupizenia asta fenomenală e de SUS PÂNĂ JOS, toţi sunt aşa. (…) Chiulangiii şi hoţii zic şefilor: se va face, am făcut, formele se îndeplinesc (de formă), hoţia le umple nevoile personale, şi cine pătimeşte să tacă, să crape, să facă ce o şti, să nu-i plictisească, să-i lase în pace, să se mulţumească… Ce aberaţie!”

Muncitor şi devotat cauzei naţionale cu asupra de măsură, Raul Dona se simţea dispreţuit. Nu doar de comandanţii săi care nu-i avansau decât pe cei care se demarcau pe funcţii călduţe departe de front şi de epidemii, ci şi de confraţii care se uitau la refugiaţi ca la nişte gâşte numai bune de jumulit. Tip practic, medicul nota în jurnal inclusiv preţurile speculanţilor şi, câteodată, eforturile pe care era nevoit să le facă pentru a aduce acasă o bucată de carne neexpirată.

În faţa greutăţilor războiului, unica bucurie a medicului Raul Dona era familia.

„Slavă Domnului că sunt cu Puica mea iubită și cu Ienina scumpă, rază de soare în naufragiul din bezna învălmășagului omenirei înnebunite.”

Vremuri triste, repetate – cu câte asemănări! – şi la 100 de ani după… Jurnalul este înfrumuseţat de numeroase desene şi acuarele înfăţişând-o pe micuţa Ienina (alintată aşa sau Nuni, de la Niculina, numele mamei), desene realizate chiar de soţia lui Raul Dona, absolventă a Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, astfel că volumul acesta arată ca o mică bijuterie, pentru cine ştie să preţuiască o carte valoroasă.

Raul Dona, „Jurnalul unui medic militar, 1917-1918” , Editura Humanitas, 2018, 312 pagini

Cartea este disponibilă pe libris.ro, elefant.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro şi pe libhumanitas.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinut protejat împotriva copierii