„Sala de bal” de Anna Hope

„Sala de bal” de Anna Hope

Pe la 1910, una dintre discuţiile importante din Anglia era cea legată de sterilizarea „debililor mintali”. Cu Churchill în fotoliul de ministru de interne, se ajunsese la o formulă a unei legi care ar fi dus la sterilizarea forţată a „inapţilor”, cei care, prin procreere, ar fi stricat generaţiile viitoare şi ar fi îmbolnăvit naţiunea. Până la urmă, în 1913, a fost adoptată o formă uşor „înmuiată” a acestei legi, care deşi nu impunea sterilizarea „debililor mintali”, păstra menţiuni îngrozitoare, de genul internării forţate a femeilor care dădeau naştere unor copii nelegitimi în timp ce primeau ajutor social.

Acesta este fondul pe care şi-a construit Anna Hope cel de-al doilea roman, „Sala de bal”, unul apreciat şi publicat în Franţa de Gallimard. De altfel, Anna Hope fusese lăudată şi la debut – „Wake” – când spusese povestea comemorării unui erou britanic necunoscut, în urma Primului Război Mondial. În „Wake”, ea mersese pe o dramă trăită de trei personaje feminine, fiecare cu propria percepţie legată de război şi nevoia de a depăşi un obstacol emoţional.

În „Sala de bal” Anna Hope a păstrat ideea de a avea trei personaje în jurul cărora să-şi ridice acţiunea. Suntem la un azil, numit în carte Sharston, dar care la bază este o instituţie reală, High Royds (un minicastel pentru săraci şi debili mintal, deschis în 1888, redenumit de câteva ori, dar închis în 2003). Aici ajunge în 1911 o tânără, Ella Fay, acuzată de probleme mintale după ce a spart un geam de la filatura la care lucra. Ella îl va cunoaşte în acest cadru pe John Mulligan, un depresiv melancolic cu origini irlandeze, care resimte durerea de după destrămarea căsniciei şi moartea fiicei sale. Pentru completarea triadei, Anna Hope a ales un doctor cu idei inovatoare, Charles Fuller, care, după ce este umilit de John Mulligan, îl vizează pe acesta drept prim pacient al unei operaţii experimentale în acord cu principiile la modă în epocă.

La Sharston există o sală în care, în fiecare seară de vineri, se adună pacienţii aleşi, cei care au avut un comportament decent în săptămâna premergătoare. Cum femeile şi bărbaţii sunt cazaţi în spaţii distincte, serata este cel mai important moment al săptămânii, în care cei cât de cât conştienţi de ceea ce li se întâmplă se pot apropia.

Oarecum previzibil, sala respectivă este locul în care se cunosc Ella şi John. Povestea lor de dragoste, construită cu răbdare de Anna Hope, are ceva din parfumul cărţilor clasice, peste care domină geniul malefic al doctorului Charles Fuller. Cititorul este provocat spre final, când devine curios să afle dacă Ella şi John au un viitor împreună şi dacă doctorul Fuller îşi va pune în practică ideile.

Acţiunea evoluează lent, iar Anna Hope pare să fi fost mai degrabă interesată de creionarea atmosferei de azil decât de a pune accentul pe intensitatea poveştii. Scriitura este excelentă când vine vorba de cadru şi de conturarea personajelor, de polivalenţa stărilor sufleteşti, şi aduce a literatură clasică. Totuşi, cititorul de azi ar putea considera plictisitor ritmul, pentru că Anna Hope, care se pare că a renunţat la actorie pentru a se dedica scrisului, nu apasă pedala decât spre final şi nu este interesată să extindă galeria personajelor dincolo de cele 3 principale şi 2-3 secundare.

O reuşită a cărţii este că te îndeamnă să cauţi informaţii atât despre High Royds (sunt fotografii impresionante la www.highroydshospital.com), cât şi despre Societatea de Eugenetică, al cărei membru este doctorul Fuller.

Romanul este bine documentat şi cu o tuşă familială autoarei (ea a menţionat la sfârşit câteva detalii legate de un stră-străbunic, fost pacient la High Royds, ori Menston, cum i se zicea iniţial). Ar fi fost excelent dacă acceleraţia ar fi fost apăsată mai devreme, însă chiar şi aşa se va păstra o vreme în memoria literară datorită celor trei personaje şi a locului în care se petrece acţiunea.

Anna Hope, „Sala de bal”, traducere de Irina Bojin, Editura Humanitas Fiction, anul apariţiei: 2018, nr. pagini: 304

Cartea este disponibilă pe libris.ro, elefant.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro şi pe libhumanitas.ro.

Sursa foto reprezentativă: captură youtube.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinut protejat împotriva copierii