Patru chestiuni inedite din „Povestea mea”, biografia lui Michelle Obama

  •  
  •  
  •  
  •  

Am scris despre carte pentru citestema.ro, însă cum, după lectură, volumul arată – vorba lui Dan C. Mihăilescu – „precum un câmp de bătălie”, cu numeroase post-it-uri de diverse culori, mi-am spus că ar fi interesant de ales câteva momente mai deosebite.

Cum a fost primul sărut adevărat

A fost cu un băiat pe care-l chema Ronnell. Nu învăţau la aceeaşi şcoală, dar cânta în corul de copii din Chicago, alături de una dintre colegele de clasă ale lui Michelle. Vorbeau la telefon, iar în una din zile au stabilit să se vadă lângă locuinţa fetei tocmai pentru a se săruta prima dată. „Aveam ceva de făcut şi eram amândoi hotărâţi sută la sută.”

Sărutul nu a impresionat-o pe Michelle: „Nu a fost ceva care să facă pământul să se cutremure sau extraordinar de însufleţitor, dar a fost plăcut”.

Cum arăta maşina cu care o plimba la început Barack

Barack Obama a aşteptat-o pe Michelle cu maşina la una dintre întâlnirile lor de la început. „…un Datsun galben-banan cu botul scurt, pe care îl cumpărase la mâna a doua, printr-un mic împrumut pentru studenţi.” La prima cheie, maşina s-a zguduit, scuturându-i pe cei doi în scaun. Au aşteptat câteva minute pentru a încerca să o repornească. Foarte uzată, maşina avea şi o gaură în podea. „Vedeam cum fuge asfaltul sub noi”, şi-a amintit Michelle.

Cum s-a simţit când soţul ei a fost ales preşedinte al SUA

Trebuie spus că, deşi până la urmă Michelle a crezut în reuşita soţului, ea nu şi-a dorit asta în primă fază. Voia un soţ care să petreacă mai mult timp cu familia şi care să nu întârzie seara la cină. Iar când s-au anunţat rezultatele alegerilor… „a fost momentul în care am simţit că familia noastră fusese lansată ca un proiectil dintr-un tun într-un bizar univers subacvatic. Totul părea încetinit, fluid şi uşor distorsionat, chiar şi când ne mişcam rapid şi cu gesturi sigure, ghidaţi de agenţii Serviciului Secret spre un lift de marfă, apoi în afara hotelului, pe uşa din spate, şi într-un SUV care ne aştepta. Am tras aer în piept când am ieşit? I-am mulţumit persoanei care ne-a deschis uşa? Zâmbeam? Nu mai ştiu. Era ca şi cum aş fi încercat zadarnic, iar şi iar, să găsesc drumul înapoi spre realitate.”

Ce avea întotdeauna în bagaj

În timpul celor două mandate de preşedinte ale soţului, programul lui Michelle se putea schimba brusc, astfel că ea trebuia să fie pregătită oricând, pentru orice gen de situaţie. Sigur că o însoţea o echipă care avea grijă de toate detaliile, care intervenea când se rupea un fermoar ori când, în timpul unei mese, o pată risca să afecteze imaginea Primei Doamne din fotografii. „Aflasem, de asemenea, că era important să ai în bagaje, cu orice preţ, o rochie potrivită pentru o înmormântare, deoarcere Barack era uneori chemat pe neaşteptate la funeraliile unor soldaţi, senatori sau lideri străini.”

Michelle Obama, „Povestea mea”, Editura Litera, 2018, traducere din limba engleză de Corina Hădăreanu, 624 de pagini

Cartea este disponibilă pe site-ul editurii şi pe elefant.ro.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *