Un mic bilanţ la 300 de cărţi citite pe goodreads

  •  
  •  
  •  
  •  

Ce știu cei din edituri, dar nu vor să aplice atunci când le trimit cărți bloggerilor, e că timpul oricărui cititor este limitat. Fiecare cititor, fie că e, fie că nu e și blogger, mai are și alte datorii cotidiene, pe care le strecoară printre lecturi.

Toți avem familii și toți suntem încărcați și de altceva în afară de cărți. De asta, de la un punct încolo, a fi blogger de literatură chiar înseamnă ceva mai mult decât pasiune. Poate fi și ceva cu adevărat profesional (ajungi să câștigi din asta dacă te orientezi spre activități conexe cititului: poate faci corectură, redactare, traducere, PR etc.) sau poate fi doar o chestie de loisir – scrii un articol din când în când, fără pretenții și fără vreun scop în privința blogului.

În ce mă privește, anii au trecut, cu încercările lor curente, într-un mod interesant în privința lecturilor. Folosind site-ul goodreads.com, mi-am înregistrat fără hibe importante cam toate cărțile pe care le-am citit în ultimii ani. Așa am constatat recent că am trecut de 300 de cărți citite în ultimii vreo șase ani.

Când primește cărți spre lectură, orice blogger alege. Are, ca orice cititor pasionat, un teanc (dacă nu chiar rafturi întregi) de cărți care stau să fie citite. Eu, unul, în ultimii ani am ales cam așa: 61 de cărți în anul 2016, 86 în 2017 și 58 în 2018.

Cifrele oscilează, nu ai cum să citești ca un robot același număr de cărți în fiecare an, fără să ții cont de numărul de pagini ori de evenimentele din viața personală, care te îndepărtează de citit. Clar, fiecare an are propria istorie de lectură… Pentru mine, trecerea de la 9 200 de pagini în 2015, la 22 000 de pagini în 2017, trebuie să fi însemnat ceva, încă nu îmi dau seama ce. Mai ales că în 2018 am scăzut din nou, la 15 000 de pagini.

Analizându-mi și mai profund lecturile din ultimii ani, am constatat că luna cea mai intensă a fost februarie 2017, cu 19 înregistrări pe goodreads, între care și câteva numere ale revistei Iocan, dar și Firmanul orb al lui Ismail Kadare sau Scurtă istorie a șapte crime (o carte nu tocmai subțirică). Au mai intrat în acea lună Cazemata lui Tudor Ganea ori Coaja de nucă (Ian McEwan) și aș putea spune că februarie 2017 chiar a fost o lună pe care mi-aș dori să o pot repeta la infinit.

Cele mai puține pagini din ultimii ani se pare că le-am citit în decembrie 2017. Numai două cărți m-am încumetat să duc la capăt în acel an: Ruta subterană și Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie. Două cărți foarte bune, total diferite, la care m-aş întoarce oricând, dacă nu aş avea mereu alte şi alte lecturi în aşteptare.

Asta mă aduce înapoi la ideea de la care am plecat: timpul limitat al oricărui cititor. Iar când acel cititor se mai vrea şi „profesionist” – aş aşeza aici ideea de blogger de literatură –, e clar că respectivul va face apel la nişte criterii în alegerile lui. Însă despre aceste criterii, poate, în alt articol.

Anul acesta am o ţintă de 50 de cărţi pe goodreads şi, deocamdată, stau bine, sunt în grafic. Nu mai privesc provocarea aceasta ca pe o cursă, ci ca pe un soi de joc, care însă se poate dovedi util în timp şi prin astfel de analize retrospective.

Rafturile anuale de pe acest site sunt şi generatoare de melancolie. Nici nu ştiu ce am făcut cu unele cărţi foarte bune pe care le-am citit în 2015. De pildă, cu Recolta lui Jim Crace. Sau cu Celălalt Simion al lui Petru Cimpoeşu. Cărţi pe care le-aş reciti oricând. Cărţi de care mi-e dor şi care îmi amintesc de un anumit ritm al vieţii, de nişte cadre cu care nu mă voi mai întâlni niciodată.

Lecturi plăcute şi cât mai puţin timp risipit vă doresc tuturor!


Imagine de Pexels de la Pixabay

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *