Câteva cărţi pe care aş vrea să le citesc în prima parte a anului 2020

  •  
  •  
  •  
  •  

În ultimii ani am tot strâns cărţi, primite sau cumpărate, iar acum, la o foarte rapidă scotocire, am constatat că sunt câteva titluri pe care le-aş citi pe loc. Sunt titluri pe care nici măcar nu ştiu să le pun într-o ordine, iar alegerea cărţii următoare o fac pur şi simplu arbitrar, după o stare de moment ori după nişte criterii pe care mi-e şi jenă să le discut (adică, dacă ştiu că am de aşteptat undeva vreo jumătate de oră, îmi permit să încerc o carte mai subţirică; dar dacă e vorba de o carte mai groasă, parcă simt nevoia unui cadru ceva mai personal, acasă, pe canapea sau la birou, cu creioanele, agendele şi stickerele la îndemână). Sunt chestiuni extrem de subiective cele care mă determină să aleg un titlu sau altul, tocmai de aici jena, însă peste unele dorinţe s-a cam aşezat timpul, iar presiunea ajunge să devină insuportabilă. De aceea a trebuit să aleg cumva.

Astfel, mă simt obligat să mai citesc cel puţin un Saramago. Este unul dintre scriitorii mei preferaţi şi am lăsat deoparte puţine titluri din cele publicate de Polirom, dar cum am descoperit recent că unele cărţi au fost republicate în cocheta colecţie Top 10+, mi-am cumpărat Eseu despre luciditate şi Istoria asediului Lisabonei, care-mi lipseau din bibliotecă.

Şi tot din Top 10+ voi citi Lindenfeld, de Ioan T. Morar, pentru că mi-e simpatic scriitorul, pe care l-am cunoscut la o ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi (FILIT). De la Ioan T. Morar mi-au plăcut şi Negru şi Roşu, şi Sărbătoarea Corturilor (regret că încă nu am scris despre ea), şi Şapte ani în Provence, o foarte frumoasă carte de reportaje, şi amuzantă, şi plină de informaţii care te fac să vrei să pleci imediat spre Franţa.

Îmi doresc să citesc şi Richard Ford, Între ei. Amintiri despre părinţii mei, care a apărut la Button Books. Ford îmi e drag de la Cronicarul sportiv, dar şi de la Rock Springs, o colecţie de proze scurte în traducerea lui Marius Chivu. L-am văzut la cel mai recent FILIT, unde a povestit puţin despre relaţia cu ai lui şi chiar m-a făcut curios să aflu mai multe.

Pe Mario Vargas Llosa l-am cunoscut mai mult din interviuri decât din cărţi. Are serie de autor la Humanitas, este republicat, ceea ce înseamnă că se vinde bine, însă eu, în afară de Oraşul şi câinii (de înţeles de ce am citit-o în anii de studenţie militară), Eroul discret şi Civilizaţia spectacolului (o colecţie de eseuri), nu cred că am mai citit ceva. Am profitat cândva de nişte oferte şi am strâns vreo şapte-opt volume de Llosa, iar acum chiar că ar fi cazul să citesc măcar unul, poate pe cel mai subţire, care cred că este Cine l-a ucis pe Palomino Molero? Oricum, Llosa e unul dintre greii din care am cele mai multe cărţi în bibliotecă, alături de Marquez, Faulkner, Saramago şi Camus (din care strâng apariţiile noi de la Polirom precum surprizele de la Cincin la începutul anilor 90).

Am şi două cărţi pe care le ştiu deja triste şi caut momentul potrivit pentru ele: La început a fost sfârşitul, de Adriana Georgescu (Humanitas), şi Rugăciune pentru Cernobîl (Svetlana Aleksievici, Litera). Prima este mărturia unui deţinut politic pe vremea comunismului, a doua, o privire marca Aleksievici asupra unei drame a omenirii.

Mai am în plan şi ceva Mo Yan, pentru că a tot vorbit despre el Radu Aldulescu ca despre un mare povestitor, aşa că deja am început Un lup atârnă în cais, cu capul în jos (proză scurtă, interesantă până acum) şi mai am în bibliotecă Baladele usturoiului din Paradis. Mo Yan, care a primit Nobelul pentru literatură acum câţiva ani, nu m-a atras, nici nu ştiu de ce, însă m-am decis să-i dau o şansă când am văzut că are şi proză scurtă – am citit prima proză din Un lup… şi m-am lămurit că e mare, aşa că am mers mai departe.

În fine, sigur că planul meu e mai amplu şi că el va suporta modificări substanţiale, pentru că voi mai primi cărţi noi şi pentru că-mi voi mai cumpăra, chiar şi în format electronic, multe alte noutăţi, dar parcă pentru prima dată în ultimii ani vreau să mai scurtez din lista de restanţe şi să nu mă mai încarc inutil. Nici nu mai are rost să vorbesc de recitiri…

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *