Categorii
(mini)cronici

„Seducătorul domn Nae. Viața lui Nae Ionescu” de Tatiana Niculescu

Ce personalitate uriaşă în spatele unui nume atât de banal! De altfel, Nae Ionescu şi-a publicat la început articolele sub pseudonim din cauza acestui complex (de pildă, în „Noua revistă română” semna drept Mihai Tonca)… Tatiana Niculescu a ajuns firesc la Nae Ionescu după ce a scris biografii despre Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regele Mihai sau Corneliu Zelea Codreanu şi a reuşit să surprindă contradicţiile care au făcut parte din viaţa acestui profesor de filosofie născut la Brăila, care a devenit maestrul unor mari gânditori precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian sau Constantin Noica. Multe lucruri m-au surprins la Nae Ionescu şi o să spun numai câteva aici: că a învăţat foarte repede şi bine limba germană, că a scandalizat atât de puternic conducerea Bisericii Ortodoxe Române, încât patriarhul Miron Cristea a cerut să fie pictat în locul diavolului pe zidul unei biserici, că a scris foarte mult despre religie, dar şi-a înşelat soţia (deh, alte vremuri, alte prinţipuri), şi nu în ultimul rând faptul că avea o capacitate uluitoare de a fascina. Mircea Vulcănescu a scris aşa: „Omul acesta atât de atrăgător îşi înzecea puterea de seducţie prin aerul sec cu care ştia să te respingă”. Nae Ionescu mi s-a părut impresionant şi atunci când umplea singur mai multe rubrici din „Cuvântul”, semnând cu pseudonime diferite, şi în multe alte situaţii, inclusiv în relaţia cu Regele Carol al II-lea sau cu legionarii, care avea, până la urmă, să-i fie fatală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *