Categorii
(mini)cronici

„Băiatul sălbatic” de Paolo Cognetti

Pe la 30 de ani, bărbatul despre care este vorba în această carte se simţea vlăguit, pierdut şi descurajat. Mai mult decât atât, nu mai putea să scrie, iar scrisul era pentru el precum somnul sau mâncatul. Aşa că, luând în rucsac cele necesare, dar şi cărţi potrivite stării în care se afla, de Henry David Thoreau, Élisée Reclus şi Jon Krakauer, el a urcat în Alpii italieni, unde a închiriat o cabană pe la 1900 de metri altitudine, pentru a-şi da un soi de restart. „Îi spusesem (n.m. îi spune unei cunoştinţe, ceva mai târziu) că nu îmi plăceau regulile şi stăpânii şi că la oraş mă simţeam închis în cuşcă: dacă pentru a trăi aşa cum voiam trebuia să stau singur în creierii munţilor, ei bine, acceptam singurătatea în schimbul libertăţii pe care mi-o dădea.” Pentru acest bărbat, care spre deosebire de personajul principal din „Cei opt munţi”, bestsellerul lui Paolo Cognetti, nu are nume, asta înseamnă revenirea pe munte după 10 ani. Aşadar confesiunea şi notările cu aspect de jurnal, care corespund celor patru anotimpuri, implică şi câteva comparaţii în timp şi reflecţii cu privire la felul în care omul schimbă natura. Care natură e la fel de frumos descrisă ca şi în „Cei opt munţi”, pe fundalul unor relaţii umane de care povestitorul de aici nu are cum să scape.

Ironia face ca, în căutarea singurătăţii, bărbatul de aici să descopere că, de fapt, oamenii trag la el şi el trage la oamenii, pe cărări nebănuite. Ba chiar se alege şi cu un câine, Lucky, care ar fi trebuit să înveţe cum să îndrume nişte vite, însă el are un spirit mult prea liber ca să fie dresat. Fără să ştie când i se termină recluziunea, bărbatul redescoperă muntele şi plăcerea de a hoinări fără vreun scop clar. Chiar zice la un moment dat că avea un program foarte încărcat şi, fără să citeşti cartea, ai putea să nu-l crezi. Cum să aibă un program încărcat cineva care trăieşte singur pe munte? Însă el pierde şirul zilelor găsind moduri fascinante de a fi el însuşi între pământ şi cer. „Dormeam în haine care miroseau a supă de ceapă, a stufat lăsat pe foc ore în şir, a lână umedă şi fum de lemne – mirosul pe care aveam să-l păstrez îndelung ca pe un parfum de acasă.”

O scriitură la fel de ataşantă şi de plină de miez ca şi cea din bestsellerul „Cei opt munţi”, deşi parcă mai fragmentară, în acelaşi context clar autobiografic.

Paolo Cognetti, „Băiatul sălbatic”, Editura Polirom, anul publicării: 2018, nr. pagini: 200, traducere din limba italiană de Corina Anton


Puteţi cumpăra cartea de la:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *