Dincolo de gratii, scrisul este o armă de apărare, pe care Altan se teme că într-o zi s-ar putea să o piardă, drept pentru care o ţine aproape: „Voi scrie pentru a putea fi capabil să trăiesc, să rezist, să mă lupt, să mă plac pe mine însumi şi să-mi iert propriile defecte.” Şi, cum nu crede în Dumnezeu – dar găseşte ideea de Dumnezeu „deosebit de interesantă” – soluţia sa este de a fi un mic dumnezeu pentru sine, de a se conduce prin intermediul minţii sale. Pe scurt, de a fi el cel care conduce realitatea. Cum se poate face asta e foarte greu de înţeles mai ales când ai momente în care îţi doreşti enorm să ieşi, iar imposibilitatea de a ieşi îţi înfige în creier ace şi cuie.
Cronica integrală este aici: citestema.ro.