Interviu cu Bogdan Jitea: „Cinematografia ceaușistă a beneficiat din plin de aportul școlii de actorie a teatrului românesc”

constantinpistea

constantinpistea

Dictatorului Nicolae Ceauşescu îi plăceau filmele, iar perioada în care s-a aflat la conducerea statului a fost una bogată în titluri pentru cinematografia românească. Despre propaganda prin filme, dar şi despre cum se putea (dacă se putea) ocoli sistemul în acele vremuri, a scris Bogdan Jitea în cartea publicată recent la Editura Polirom: „Cinema în RSR. Conformism şi disidenţă în industria ceauşistă de film”.

Domnule Jitea, cartea dumneavoastră are la bază teza de doctorat pe care aţi susţinut-o în toamna lui 2012, Disidenţă şi conformism în cinematografia regimului Ceauşescu. Aţi avut parte atunci de îndrumarea preţioasă a profesorului Lucian Boia, faţă de care vă exprimaţi gratitudinea în introducerea cărţii apărute, iată, la aproximativ nouă ani de la susţinerea tezei. De obicei, tezele de doctorat devin mai repede cărţi. Autorul nu are răbdarea dumneavoastră şi nu aşteaptă atât de mult pentru a-şi aduce ideile în atenţia publicului. În ce fel v-a solicitat trecerea aceasta de la o teză de doctorat la un volum de interes pentru publicul larg? V-aţi gândit să adaptaţi teza la un număr cât mai mare de cititori?

Redactarea tezei de doctorat, care a trebuit să se încadreze în cei 3 ani de zile ai programului dictoral, nu avea cum să epuizeze o problematică atât de complexă ca cea a cinematografiei regimului ceaușist. Așa că am continuat munca începută atunci și am dezvoltat unele linii de cercetare și idei care erau doar schițate în teză. Pe lângă interviurile cu principalii cineaști ai regimului, am adăugat interviuri cu responsabilii politici cu cinematografia. O mărturie esențială, care a venit ulterior redactării tezei este cea a lui Dumitru Popescu „Dumnezeu”, principalul ideolog al regimului și adevăratul artizan al cultului personalității lui Ceaușescu. Reticența lui de a vorbi după 1989 a făcut ca în timpul redactării tezei să respingă cererile mele repetate pentru un interviu. Cu ajutorul unui argument personal – amândoi provenim din același oraș – am reușit în 2014 să obțin poziția sa vizavi de un domeniu pe care îl coordonase în anii național-comunismului românesc din poziția de președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste. În sfârșit, cercetarea dintr-o serie de arhive la care anterior nu avusesem acces (Arhiva Națională de Filme, Arhiva Ministerului Culturii) m-au ajutat să înțeleg mai bine mecanismele instituționale ale industriei ceaușiste de film.

Interviul integral, aici: citestema.ro.

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Comments