Interviu cu Tudor Ganea: „Cred că am pus bazele începutului unei frumoase prietenii cu realismul”

constantinpistea

constantinpistea

„Cântecul păsării de plajă”, cel mai nou titlu semnat Tudor Ganea, publicat recent de Editura Polirom în colecţia Ego. Proză, este primul său roman realist sută la sută. „Abordarea asta constituie un nou start pentru mine” spune Tudor în acest interviu menit să vă apropie de o carte strong, una dintre cele mai bune ale literaturii noastre din ultimii ani.

Tudor, chiar tu ai spus, în alt interviu, că atunci când scoţi o carte pe an există riscul ca uneori să fii neglijat. Cum ai atrage tu atenţia asupra „Cântecului păsării de plajă”? Ce ai încercat diferit aici, ce ai păstrat?

În primul rând pe asta am scos-o la doi ani distanță față de precedenta, care ieșise în 2019. Deci, iată, încet-încet intru și eu în rândul lumii literare serioase. Am observat că în bula literară periodicitatea unanim acceptată ca fiind validă – în ceea ce privește publicarea unui roman – începe de la trei ani în sus. Cam atât cică ar fi timpul minim de fezandare al unui roman, altfel nu e bine, faci grafomanie. Un scriitor serios nu scoate o carte pe an punct! Așa o fi. Numai că pe mine nu mă interesează absolut deloc „regulile” astea, la fel cum nu mă pasionează nici să fiu perceput ca „scriitor serios”. Fiecare cu aparatul lui de digestie și excreție literară. O carte bună e o carte bună, la fel cum o carte proastă e o carte proastă indiferent de numărul de pagini sau ani în care a fost scrisă. Dacă eu mă simt în vână acum și poate mai încolo n-o să mai fiu, de ce să nu public? Și apropo, primele mele trei cărți sunt micro-romane care nu depășesc 250.000 de semne de căciulă. Abia cu 8 și Cântecul am sărit de 400.000 de semne pe carte, deci abia pe astea două le pot numi la limită „romane”. Așa că nu înțeleg reproșurile cârcotașilor de serviciu care îmi criticau publicatul anual din moment ce am scos niște cărticele cât niște nuvele. Un micro-roman/nuvelă pe an nu mi se pare mare schemă. Dacă scoteam ditamai cărțoaiele, hai treacă-meargă, deși nici atunci nu aș fi fost de acord cu genul ăsta de critică pe unitate de timp.

Continuarea interviului, aici: citestema.ro.

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Comments